Invizibilă

Ea si visele ei

Paşesc uşor pe coridorul pustiu al noului liceu. Imi trec privirea spre uşa clasei a noua si cu mâna înțepenita pe maner deschid cu timiditate usa.
-Te-ai gândit sa vi într-un final!spuse profu' de mate.
-Imi cer scuze de întarziere. A trebuit să...
-Destul, ia loc!
Ma îndrept catre singura banca goală văzând râsetele batjocoritoare ale colegilor. Ma asez si ascult fiecare detaliu al discursului de trei ore al profesorului.
-Puteti pleca!spuse profesorul.
-Hei Benson,stai!spuse Rayan...Nu te agita pentru vorbele profesorului Ian, este mai arțăgos din fire si apropo bine ai venit la liceul Rossing!
-Mulțumesc pentru consolare, dar rasetele rautacioase ale colegilor imi suna in ecou in minte, cat despre "Bun venit" mai vedem...din prima zi am inceput prost.
-O sa fie bine, acum trebuie sa plec trebuie să ajung acasă!
-Bine, pa!

Mă opresc la gogoseria de lângă casa:
-Buna Henry, cum merge profitul?
-Azi prost!Nu prea am avut vizitatori decat Max, cainele din față.
-Vezi partea bună, măcar cineva te place.
-Daa...tu ce ai făcut azi?
-Am avut o zi destul de proastă,nu vreau sa vorbesc despre asta. Trebuie sa ajung acasă mai vorbim, pa!
-Pa,să mai treci pe la mine!
Ajung in fața casei, descui usa, intru, ma descalț şi ma trântesc in pat.
Aud glasul puternic al mamei:
-Draga,coboară să mamânci!
-Imediat mamă!
-Nu uita să te speli pe maini!
Incerc să mă ridic, mă duc la baie,mă spăl pe mâini si mă duc să mănânc.
-Cum a fost azi?
-Destul de bine.
-De ce spui "destul"?
-Adică vroiam sa spun că mi-a mers bine.
-Asa te vreau.
Mănânc sec gândindu-mă că şi mâine va fi o zi in care ma voi indrepta către noua şcoala aflata intr-un nou oraş numit New York. Imi e dor de locul in care am copilărit, de prieteni, de tot, singurul lucru care mă face fericită sunt prietenele mele aflate aici.
Mă ridic de pe scaun, mă duc in camera mea si binenteles imi sun prietele povestindu-le ziua de azi.
După care îmi iau ghiozdanul, pennyboard-ul si strig mamei:
-Mamă, mă duc să mă plimb!
-Să nu vi târziu!Să fi atentă!
-Desigur mamă!
Merg, mă plimb, ascult muzică, este singura cale prin care mă pot descarca.
Apune soarele, mă indrept către casa, mă opresc la gogoşerie:
-Ce mai faci Henry?
-Mă pregătesc sa inchid.
-Atunci, te las...Noapte bună!
-Noapte bună!
Deschid uşa casei, intru in baie, imi fac un duş cald si mă indrept cu paşi extenuați către dormitor.