Invizibilă

Lumea ei

Ma trantesc in pat, imi trag usor patura peste mine si ramand holbata la tavan. Nu puteam sa mi-l scot din cap pe timpul de azi de la liceu.Brunet,mai inalt ca mine ochi caprui si zambet stralucitor, era tot ce imi doream. Nu as fi dorit o relatie ci doar umpic de simpatie din partea lui, dar stai...ce fac?...deabea l-am cunoscut, nu stiu nimic despre el. Gandurile ma cuprindeau dar pana la urma am atipit in lumina palida a lunii.
   Soarele de toamna ma treste. Deschid ochii iar primul lucru care imi trece prin cap este sa ma uit la ceas. Era 7, ma trezisem la fix. Imi iau papucii si ma duc la baie. Fac un mic dus si ma duc la bucatarie sa mananc.
-Kendra draga, haide sa mananci!
-Acum vin mama!
-Cum ai dormit scumpo?
-Destul de bine, am adormit repede.
-Uite ti-am facut paine prajita si un ou.
     Mi-ar fi placut niste cereale cu lapte dar nu am spus nimic ca mama sa nu se simta rau.
Mananc cat pot de repede si ma duc catre dormitor. Imi sare in ochi tabloul tatei. Singura persoana din viata mea care chiar ma intelegea, acum ca nu mai e,casa a ramas pustie. El vroia in fiecare moment sa ma dea la cursuri de canto dar din cauza veniturilor mici nu prea aveam posibilitate dar el niciodata nu s-a
lasat batut.
     Urc scarile mai departe cu lacrimi de dor in ochi. Ma imbrac cu o bluza umpic uzata si o pereche de pantaloni. Imi iau ghiozdanul si ma indrept din nou catre scoala.
      Intru in liceu, ma opresc la dulap si ca prin minune scap cartile. Ma aplec pentru a le aduna si ce sa vezi vine el,ochi aia caprui,brunet,mai inalt ca mine,o emotie puternica ma cuprinde si raman blocata.
       -Vrei sa te ajut Kendra?
      Era prima oara cand imi spune pe nume, prima oara cand se uita fix in privirea mea, prima oara cand fluturii din stomac se trezisera la viata. Si totusi glasul nu imi moare:
       -Ma descurc, multumesc de intrebare.
       -Insist.
       -Bine, bine domnule gentleman.
     Imi strange toate cartile si mi le inmaneaza, si ca prin magie dispare.
        Le pun in dulap si imi opresc cartea de mate. Ma indrept catre clasa si ma intalnesc cu Lara si Marine, prietenele mele de o viata.
        -Frumusetea scoli ii aduna cartile Kendrei Benson?spune mirata Lara.
        -Da stiu, am ramas blocata. 
        -Kendra draga, sigur te place!
        -Dintre atatea fete frumoase din toata scola cu siguranta nu pe mine ma place.
        -Nu a mai facut asta niciodata altei fete.
        -Da bine, cum spuneti voi.