Idolul meu

10

-Tae! Ţi-ai adus iubita?

Ajungem la masa noastră, unde mai stăteau încă şase persoane. Taehyung încă mă mai ţinea de braţ –era atât de multă lume încât aproape că mă pierdusem de el, aşa că mă trăsese după el, apucându-mă de mână.

Aş fi protestat, însă, sincer, îmi era frică să rămân singură în marea asta de idoli kpop.

Toţi de la masă începură să râdă de observaţia făcută de un tip cu părul gri.

-Ah, Yoongi, mai dă-i pace, zise altul cu părul verde dându-i o palmă peste ceafă.

Râsetele deveniră mai zgomotoase, iar Taehyung li se alătură. Eu doar mă foiesc jenată, retrăgându-mi mâna din strânsoarea lui, lucru ce a fost imediat observat de el. Îmi aruncă o privire ciudată, dar nu spuse nimic. Se aşeză pe banca din faţa noastră, bătând cu palma locul de lângă el.

-Stai jos, Andreea.

Oftez şi mă aşez.

-Tae, ce nepoliticos... nu ne-o introduci şi tu pe prietena ta? continuă tipul cu părul verde.

-Ah, da, scuze, am uitat complet, zise Taehyung pe un ton stânjenit, afişându-şi zâmbetul specific. Jimin, Yoongi, Jin, Namjoon, Jungkook, Hoseok, ea e Andreea. Andreea, ei sunt prietenii mei, membrii din BTS.

Am încercat să-i urmăresc mâna pe parcurs ce mi-i prezenta. Tipul cu părul gri era Yoongi, cel cu verde era Namjoon, şatenii Joungkook şi Hoseok, iar blondul Jin. Pe Jimin, având părul negru, îl ştiam deja.

Bine măcar că aveau culoarea părului în cea mai mare parte diferită. Poate reuşeam să le reţin numele.

Sau probabil că nu.

-E drăguţă iubita ta, zise tipul cu părul gri, căruia îi uitasem numele deja.

-Zici asta doar pentru că e din alt continent, comentă tipul blond, cu cel mai simplu nume, adică Jin.

-Ah, păcat că nu ai ochii verzi sau albaştri, nu prea întâlnim culorile astea pe aici, spuse şatenul, al cărui nume începea parcă cu H.

-Ochii căprui sunt cei mai frumoşi, se alătură şi Jung numaistiucum făcându-mi cu ochiul.

Din reflex, îmi dau ochii peste cap, iar ei râd şi mai tare.

-Oh, farmecele tale nu merg pe ea, Jungkook, zise tipul cu părul verde.

-Nici măcar nu mi-am activat şarmul, nu vreau să i-o fur lui Taehyung.

Taehyung începu să râdă jenat, iar eu doar zâmbesc, neştiind exact ce să zic.

-Gata, destul cu vorbăria, zise H, ridicându-şi paharul. Hai să bem!

Toţi urlară, aprobându-l, iar Taehyung îşi umplu paharul, dându-mi şi mie unul.

Îl iau, uitându-mă ciudat la plasticul din mâna mea. Nu mă mai îmbătasem până atunci; de obicei la petreceri eram cea care făcea mişto de cei beţi, filmându-i şi punându-i să facă tot felul de prostii.

Un zâmbet diavolesc îmi apare pe buze. Taehyung nici măcar nu ştia ce-l aşteaptă.

Începură să dea shoturi, iar eu sorb precaută din pahar. Toţi începură să cânte, să se prostească, iar unul dintre tipii şateni căzu pe jos, adormind. Jin îl ridică, spunând că îl duce în cameră.

Jimin începu să zică bancuri, iar spre surprinderea mea, chiar mă distram. Era o atmosferă plăcută şi relaxată, încărcată de râsete şi voie bună. Mă băgau în seamă, vorbeau cu mine, de parcă eram o prietenă de-a lor de mult pierdută. Chiar erau de treabă, iar eu eram cu adevărat uimită. Consideram că toţi idolii sunt îngâmfaţi şi aroganţi, însă, cel puţin când erau beţi, nu erau aşa.