— Spune.
— Nu.
— Spune!
Am oftat din toţi rărunchii şi i-am aruncat o privire ucigătoare. El încă mă privea ca un copil mic, entuziasmat şi fericit.
— O...
— Oooo?
— Op... Oppa.
— Yay!
Mi-am îngropat faţa în mâini, nevenindu-mi să cred că spusesem cuvântul acesta. Nu îmi plăcea absolut deloc şi suna foarte copilăros şi enervant. Taehyung bătu din palme, fericit că mă făcuse să zic aşa ceva.
— Aşa. Acum spune în continuare.
Mi-am căscat ochii la el, uimită că îi făcea atât de multă plăcere să mă chinuie.
— Taehyung...
Îmi aruncă o privire nervoasă, iar eu mă redresez repede:
— Ăăă, Tae, Tae, Tae! am spus grăbită, nevrând să-l enervez.
Schiţă un zâmbet, însă îşi încrucişă mâinile la piept, aşteptând. Am oftat din nou, realizând că nu aveam cale de scăpare.
— Of, bine, bine, bine! Tae-oppa, eşti idolul meu.
Am apucat perna din spatele meu şi mi-am afundat capul în ea, amortizându-mi ţipătul frustrat. El începu să râdă şi se aruncă peste mine, în pat, îmbrăţişându-mă strâns şi lipindu-mi spatele de abdomenul lui gol.
Am stat aşa câteva minute, însă, deodată, el îmi oftă în ureche, făcându-mă să-mi răsucesc capul înspre el, privindu-l întrebătoare.
— Mâine începi facultatea.
Se bosumflă, încruntându-se, iar eu îi ating spaţiul dintre sprâncene, netezindu-i fruntea.
— Credeam că te-ai plictisit de mine toată vacanţa asta, i-am spus eu, mai mult în glumă, deşi nu în totalitate.
El se încruntă din nou, privindu-mă de parcă eram nebună.
— Crezi că dacă mă plictiseam de tine mai stăteam cu tine în aceeaşi casă? mă întrebă el, iar eu dau din cap, realizând că avea o oarecare logică.
— Şi aşa eşti un nenorocit că nu mai vii la facultate, i-am reproşat eu, încruntându-mă la faţa lui care se limpezi dedoată.
— Eh, ştii doar că nu mai avem timp de aşa ceva. Sunt prea multe spectacole, concerte, repetiţii, pluus...
— Dacă îmi mai zici o dată de drama aia coreeană în care joci, îţi rup capul, l-am avertizat eu, afişând o expresie serioasă.
El îmi râse în faţă, strângându-mă mai tare în braţe.
— Ţi-am mai zis o dată că nu am scene în care trebuie să sărut pe cineva sau ceva de genul, deci calmează-te...sau, de fapt, poţi să continui. Eşti drăguţă când eşti geloasă.
Mi-am dat ochii peste cap, încercând să mă eliberez din braţele sale de fier, însă el nici că îmi dădea drumul.
— O să mai fiu drăguţă când o să îţi rup capul? l-am întrebat eu, enervându-mă că nu mă lăsa să mă ridic din pat.
— Probabil că da, dar eu aş prefera să nu. Îmi place cum îmi stă cu capul pe umeri, spuse el dând din umeri şi scuturându-şi capul idiot.
CITEȘTI
Idolul meu
FanfictionÎndrăgostită de cultura şi istoria Coreei de Sud, Andreea Ardeleanu hotărăşte să-şi schimbe radical viitorul -să opteze pentru Universitatea Naţională din Seul. Prietena ei cea mai bună, Maria, fiind înnebunită după kpop, în special BTS, o zăpăceşte...