Dragoste Interzisă Vol I [Terminată!]

La peșteră

Stau cu Jimin și vorbim despre dragoste. O temă bună nu?
-Da da , și cînd trebue să învite o fată la întîlnire i să îi spună că o iubește! Awwww ce drăguț!- spun eu dînd dim mîini.
-Aha, și apoi cînd tebue să aștepți fata la un loc și ea întîrzie cu o oră că nu-și găsea rochia!- spune Jimin și începem să ne rîdem.
-Eu nu fac așa ceva, nu csut hainele așa de mult timp. Și nu iubesc rochiele!- spun și ear ne rîdem.
-Dar pe lîngă asta , dragostea rănește mult. -spune Jimin și întoarce privirea spre mine.
-Da... mai ales cel mai mult plînge fata...- spun tristă.
-Maia?
-M?
-Ce ai face dacă eu voi pleca?- mă întreabă destul de serios. -Și nu voi veni nici-odată...?
În acel moment mam simțit inconfortabil și mă întorc la el și mă uit drep în ochii lui.
-Voi sta fi voi plînge.
-Serios?- era cam uimit.
-Da...- și mă uit în altă parte. Simt cum zîmbește și se uită în altă parte. Atunci repede mă întorc și-ii ciufulesc părul el se rîde și mă ciufulește și pe mine. După ce terminăm să ne înnebunim am vrut să dorm deja așa că pentru mai multă plăcere pon vapul pe pieptul lui perversul meu mic și îl cuprind și el pe mine. Mă mîngîe pe cap , îi simt resuflarea, știe ce îmi place.
-Noapte bună...- spun eu mai să adorm.
-Noapte bună.- spune el și mă sărută pe frunte. Așa și adorm, zîmbind. Cum vă mai spuneam, nu e nimic mai bine de cît să fii împreună cu persoana iubită. Dimineața mă trezesc și mă uit la oră. 5:01 minute, era așa devreme dar somnul nu mă prinde încă. Mă uit la Jimin și zîmbesc. Își deschide ochii și se uită la mine. Zîmbește și mă ea de obraji, încă era somnuros, așa că mă întorc și adorm. Nu vroeam să mă trezesc, dar am fost nevoită. Din ce cauză? Didi. Intră în cameră și ne vede, începe să ne analizeze cu șoc, mirare și cu fericire.
-Vai, Maia mea a crescut!~- spune ea iar eu strig.
-Taci fa și nu rupe plăcerea!- după ce spun asta mă întorc cu fața la Jimin și îmi continui somnul.
-Trebue să plecăm la universitate.- spune Didi.
-Azi rămînem acasă, spune la toți.
-Yey!- strigă și pleacă.
Eu îmi continui visul , și ce visam? Cum stau în casă singură, eram toată de sînge, ghemuită într-un colț, plîng și lîngă mine o fotografie ruptă. Am început și eu să plîng prin vis. Mă trezește Jimin și mă întreabă.
-Totul e bine?
-Da, doar un vis... Jimin?- mă uit la el.
-Ce?- se uită la mine
-Ce ai face dacă eu voi muri? - îl întreb cu o față stranie.
-Maia, ești nebună!? Ce fel de întrebări sunt astea?!- a ridicat tonul, eu doar îmi las privirea jos și cad în gîndurile mele. Revi doar atunci cînd perversul ăla se pune de-asupra mea.
-Ce faci perversule?- spun eu fără nici o emoție.
-Vreau un sărut. -spune cu un zîmbet malefic și pervers. Îi dau un pupic pe obraz și gata .
-Doar atît îți pasă de mine?- spune cam supărat.
-Nu cred că vrei să știi mai mult. - spun eu tot cu așa față.
-Am crezut că va fi mai...- nu dovedește să spună pîn la capăt că îl sărut pe buze, și a durat mai mult de cît doream eu să fie. După sărut mă fac puțin roșie pe obraji. Jimin era șocat și nu știa ce să facă. Atunci zîmbesc iar el îmi zîmbește mie.

După 7 ore

Vin acasă și nu văd pe nimeni, ei bine plec în camera mea și văd un bilețel pe masă și îl citesc.
„Vino la peștera cristalului, te aștept acolo. "
Ou, Didi are ceva să spună. Mă transform în lup

(Așa arăt) și alerg spre peșteră. Cînd ajung acolo nu era nimeni, deci intru în peșteră și merg puțin, mă transform înapoi și merg mai departe. Ajung la într-un loc foarte frumos

Merg prin acel loc și dau de un băiat. Cred că e unul din perverșii mei. Mă apropii de el, însă sare pe mine, era o ființă cam, om-vultur. Avea corpul unui om dar avea aripi de vulturi foarte mari.
-Cine ești?!- mă întrebă el desfăcînduși aripile. -ești om!?
-Dăte jos dacă nu vrei să te omor!- strig eu la el, încă puțin și mă transform.
-Un om nu va putea să mă oprească!- și zîmbește malefic după care mă aruncă într-un copac alăturat. Și-a luat zborul rapid spre mune, dar eu mă transform în lup și chînd era foarte aproape de mine îl apuc de aripă și îl azvîrl în altă parte, încep să mîrîi, arătam foarte fioroasă. El se ridică și se uită atent la mine.
-Tu... wow ce lup negru și mare... -în ochii lui mă arăt eu. Nu încetam să mîrîi așa că mă pun în poza de atac.
-Stai calmă, ești vîrcolac și nu îți voi face nimic. - atunci mă opresc și mă uit calmă. -Eu sunt Suho.
-Eu sunt Maia. -spun și mă tramsform înapoi. El se duce iar pe mine se aruncă alt cineva mai puternic, mă transform și îi mușc aripa, așa începe o luptă, vin 9 băieți și se uită îngrozit, eu eram mai înaltă și mai punernica. Însă eram deja pe pămînt și nu puteam face nimic. Cînd aud vocea cunoscută.
-Dăi drumul idiotule!- era Jimin și eam fericită cînd la-m văzut. Sare peste el și cad amîndoi, eu îl împing pe Jimin și încep „Cîntecul lupului" puterea mea de lup, am început să urlu versia vea pentru moarte și ăla își pune măinile la urechi și fuge. Mă transform înapoi dar aveam și defecte. Buza mea era spartă, ca și fruntea. La ochi o zgîrietură iar restul corpului de sînge, cad fără cunoștință. Mă trezesc în camera mea, eram bandajată și cu nu știu ce pe rănile mai mici. Mă duc jos și îi văd pe băieți.
-O, tiai trezit. -spune Didi.
-Da da, acum de ce mați bandajat? Nu am nevoe. Pot singură să mă lecuesc.
-Avea să prinzi o boală, aveai nidip pe răni. -spune Didi.
-Bine...
Mă duc sus și îmi adun toate puterile astfel vindecîndumă. Mă îmbrac în alte haine și plec jos și mă așez pe canapea. Numai m așez că simt un miros foarte....foarte...plăcut, așa că merg în direcție și o văd pe Didi cum ține îb mână Minta Lupului .
-Ce faci cu ea?- o întreb pe Didi iar ea zîmbește pervers.
-Știi că fot face orice doar ca să o primesc nu??- continui eu iar Tae se uită ca o vulpe la mine și Didi.
-Dacă le vrei, iale!- spune și face ca să dispară. Eu fug repede în camera mea căci sunt acolo, le simt.
Și....