Patru

42 5 5
                                    

Aikaterine și Kaled fugiseră în continuu. Nici unul dintre ei nu mai puteau continua. Picioarele fetei erau amorțite și brațul său îi dădea dureri cumplite.

-Vreau înapoi în casa aceea! Spuse Kaled plângându-se.

-Care casă?

-Cea în care am stat până acum. Vreau înapoi acolo. Defapt vreau să merg acasă, în Odin. Hai să ne întoarcem!

-Unde? Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar noi fugim ca să nu ne ucidă soldații! Unde vrei tu să te întorci?

Aikaterine începea să devină arogantă și sarcastică din cauză că nu mâncase de atâta timp și din cauza rănii adânci. Kaled era și el agitat și înspăimântat.

-Tu ai sabia aia la tine, nu? Spuse Aikaterine fiind atentă la ceva anume, dar Kaled nu înțelegea de ce era atât de îngândurată.

-Da... Dar de ce? Vrei să prinzi vreun iepure, să-l mâncăm? Dacă tot o faci, caută și tu unul mai mărișor așa.

Aikaterine îi smulse sabia din teacă, auzind cum niște pași de animal se apropiau tot mai mult de ei. Se așeză în poziția de luptă, ținând sabia în fața corpului și îi spuse lui Kaled să rămână în spatele ei.

În câteva minute amândoi văzură un câine mare, agresiv, ce se apropia periculos de mult de locul în care stăteau ei. Aikaterine îl spintecă în câteva secunde, chiar înainte ca potaia să o muște. Kaled căzu de frică. Ce s-ar fi făcut el fără Ki? Îi era atât de recunoscător, și totuși voia să plece din acest loc oribil.

Ești periculos!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum