Roșu Sângeriu → park jimin

Capitolul 5

CAPITOLUL 5

- Uită-te la ea, iubito. Nu este perfectă? spusese Jimin mândru.

Anna se depărtă de băiat, mișcându-se în jurul mesei de operații. Juna începea să dea semne că o să se trezească în curând și Anna se gândise să-l întrebe pe Jimin dacă o poate spăla. Măcar atât să poată facă pentru biata fată.

- Anna, ai grijă să nu-ți pătezi rochia de sânge. Ești foarte frumoasă în ea.

Fata a zâmbit. Jimin nu-i făcea des complimente, dar avea grijă să-i arate că o iubește prin gesturi mărunte. Era sigur că ea nu-l iubește, dar se mulțumea cu loialitatea ei. În tot acest timp, ea nici nu încercase să fugă. Era speriată de ce-i putea face dacă o prindea la loc și în plus, nu avea cum să iasă de aici. Casa era păzită zi și noapte de câte o persoană angajată de Jimin.

Jimin reușise să bage frica în Anna.

- Jimin, câți ani are? a întrebat Anna, arătând spre Juna care începea încetul cu încetul să-și recapete cunoștința. Gemea și tușea, mișcându-și ușor capul dintr-o parte în alta. Anna, în toți acești ani, a învățat că după o anestezie totală nu este bine să te miști brusc, așa că a apucat-o ușor pe Juna de cap, imobilizând-o.

Jimin a zâmbit mândru. Avusese mereu dorința de a o învăța pe Anna meseria lui, dar era o fată finuță și nu suporta sângele.

- Douăzeci și patru.

- O unnie... a șoptit Anna, sărutând-o pe Juna pe frunte ca mai apoi să-i șoptească la ureche: O să te scot de aici, unnie. Dar nu promit nimic, Jimin este înfricoșător.

Jimin a auzit ce a spus Anna și simțea că fierbe de nervi. Trebuia s-o pedepsească pentru că a îndrăznit să se gândească la așa ceva.

- Draga mea, vreau ca tu să cureți mizeria de aici în timp ce eu o pun pe Juna la locul ei. Ne-am înțeles?

Anna și-a bulbucat ochii, blestemând în gând că a avut tupeul să-i spună acele cuvinte lui Juna. La ce se gândea?