More Than BFF [H.S]

6.

  *harry pov*

Am ajuns acasă pe la 5 dimineața. Băieții erau beți morți. Eram singurul care nu a băut. După ce i-am lăsat pe băieți în sufragerie, m-am dus în cameră unde am găsit-o pe Delilah dormind ca un înger. Mi-am dat tricoul jos şi m-am băgat în pat luând-o în brațe.

-Harry, ai venit? Mă întreabă ea în timp ce dormea.

-Da babe, culcă-te acum. E 5 dimineața, îi spun dar aceasta nu-mi mai răspunde, semn că a adormit.

Nu puteam să dorm deloc. Nu-mi puteam lua ochii de la Delilah. Este aşa de superbă. E fata perfectă. E aşa de drăgălaşă când e geloasa. Ceea ce mă ține treaz în fiecare noapte, e imaginea ochiilor ei. Am adormit cu ea de mână.

*delilah pov*

M-am trezit de dimineață cu greu. Nu voiam să părăsesc patul. M-am întors cu fața la Harry. Se pare că dormea. Voiam să mă dau jos din pat dar nu puteam evada din strânsoarea lui.

-Unde vrei să pleci? îl aud mormăind.

-În bucătărie, îi spun şi îmi dă drumu.

Nu apuc să mă dau jos din pat că mă trage înapoi în brațele lui.

-Hazzy, îmi e foame de mor. Am poftă de clătite.

-Ai poftă de clătite? Îți fac eu clatite, îmi spune şi mă ia pe sus.

După ce am ajuns în bucătarie, Harry m-a pus pe blatul mesei. Tot zâmbea la mine.

-De ce eşti aşa de fericit, huh?

-Că te am pe tine, spune şi zâmbeşte mai mult.

-Ce face Delilah, cea mai frumoasă fată? îl aud pe Louis intrând în bucătărie.

-Face bine. Aşteaptă să mănânce, îi spun şi îi fac cu ochiul.

-Neața şi ție Louis, spune Harry nervos.

După ce am mâncat clătitele, l-am luat pe Harry de braț şi l-am dus în cameră.

-Poți să-mi spui şi mie ce ai de te comporți aşa? De ce îl tratezi aşa pe Louis?

-Tu chiar nu ai observat că se dă la tine? Nu vezi şi tu cum se uită la tine?

-Aşa şi? Care e probelma ta? Nu-l plac Harry. țip la el. Noi suntem doar prieteni, spun eu tristă.

-Ți-ai pus orgoliul în fața sentimentelor. La dracu Delilah, ştim amândoi că nu e aşa, spune şi dă cu pumnul în uşa de la dulap făcându-mă să tresar.

-Ce să fie Harry? Poate că dacă nu erai aşa gelos, nu se ajungea la cearta asta. Tu realizezi că ne certăm dintr-un rahat nu? Ce dracu ai? Care e problema ta? Spun începând să plâng.

-Ce dracu am? Care e problema mea? Louis e. M-am săturat să tot îl văd cum se ține mereu după tine şi tu îl laşi.

-Ştii ceva? Eu de ce n-am ştiut că ai o prietenă? În tot acest timp cât eu plângeam ca aia proastă după tine, da, recunosc că te-am plăcut dar nu ți-am zis deoarece nu voiam să stricăm relația noastră bună de prietenie, tu ți-o trageai cu aia, chiar în camera asta, poate chiar pe patul ăsta. Dacă ți-aş spune tot ceea ce am simțit si, poate mai simt, crede-mă, ai plânge şi tu.

-Poftim? De ce dracu nu mi-ai zis? Uite Delilah, pot să-ți explic.

-Nu-mi explici nimic, spun şi arunc cu vaza de flori spărgănd-o. Nu am nevoie de explicațiile tale. Sunt doar o fraieră, asta sunt. O fraieră care a suferit după tine. Cred că ai zis bine mersi când ai scăpat de mine, spun şi mă pun în genunchi începând să dau drumul lacrimilor.

A vrut să mă ia în brațe dar nu l-am lăsat. Nu mai puteam suporta toate astea. Nici o mie de certuri nu m-ar putea face să-l urăsc. S-a uitat la mine şi a plecat dând tare cu uşa. Am strigat imediat după el:

- Te vreau doar pentru mine. Cer aşa mult? Țip după el şi încep să plâng.

-Ce dracu s-a întâmplat aici? Mă întreabă Niall. De ce sunt cioburile astea pe jos? Unde e Harry?

-Harry? Nu ştiu. M-am certat foarte tare cu el din cauză că e e gelos. Niall, nu vreau să-l pierd, spun şi încep să plâng mai tare.

-Gata Delia, o să fie ok, spune şi mă îmbrățişează. O să vină înapoi la tine. Te iubeşte prea mult şi nu rezistă fără tine.

-Niall, e normal să plângi doar când te gândeşti cât de mult iubeşti o persoană? Îl întreb eu ştergându-mi lacrimile.

-Da scumpo. E normal, spune el frecându-mă pe spate. Uite, eu şi cu ceilalți băieți înafară de Harry trebuie să plecăm la un eveniment. Vrei să vii cu noi?

-Nu, o să rămân aici în cameră, îi spun eu punându-mă în pat.

-Ok. Pa atunci. Ne vedem mai pe seară, spune şi mă sărută frățeşte pe frunte.

*harry pov*

Trecuseră 8 ore decând plecasem de acasă. Trecuseră 8 ore de la acea ceartă cu ea. Un singur gând îmi trece prin minte. Acela de a fi cât mai mult cu ea şi cât mai repede. Am observat că aveam un mesaj de la Niall.

Niall: " îți place ce i-ai făcut boule? du-te imediat la ea"

Am urcat în maşină şi am pornit înspre casă. Aveam nevoie de ea.

Am intrat în casă auzind nişte suspine venind de sus. M-am dus la ea în cameră. Am găsit-o plângând într-un colț. Nu voiam s-o văd aşa.

-Delilah, îmi pare nespus de rău. Nu voiam să se întâmple asta, spun punându-mă lângă ea.

-Lasă-mă, îmi spune şi se ridică de lângă mine.

-De ce te comporți ca o copilă?

-Da mă. Sunt o copilă, ma enervez din orice, vreau să am dreptate mereu, vreau să fiu înțeleasă chiar şi atunci când nici măcar eu nu mă înțeleg, țip, plâng des şi fac tot felul de nebunii dar te iubesc, aşa cum nu am iubit pe nimeni niciodată, aşa cum probabil, nicio fată nu te-a iubit sau te va iubi, spune şi se uită dezamăgită la mine.

------------------------------------------------------
S-au certat, ugh ;(
Am vrut să las cearta pentru alt capitol dar n-am mai avut răbdare
Sper să vă placă ♡