Povestire fără titlu

Capitolul II

A doua zi incepe la fel, aceeasi rutina zilnica pe care o am de ani buni. Singurul lucru diferit de azi este ca Anna si Jasmine nu au mai venit sa mergem impreuna. Ma intreb ce s-a intamplat. Imi iau ghiozdanul, imi iau la revedere de la mama si plec. In fata casei de vizavi vad o masina parcata pe care nu am mai vazut-o pana acum. Zicea mama ceva de niste vecini noi, dar nu am bagat-o in seama. Ajunsa la scoala, incerc sa caut sala 19, sala in care imi voi petrece primul an de liceu.
Incercand sa ma orientez astfel incat sa gasesc clasa, dau nas in nas cu un baiat pe care nu l-am mai vazut pana acum: par saten, ochi caprui, trupul bine sculptat care se vedea prin tricoul sau negru, dar si acel aer misterios pe care il avea ma facea sa vreau sa il cunosc.
- Scuze, nu te-am vazut, zic eu grabita.
Da din umeri si pleaca. "Ce necioplit! Si cand te gandesti ca mi-am cerut si scuze...". Intr-un final ajung la sala dorita si incep prima ora de liceu cu domnul parinte, la ora de religie. Orele de curs trec foarte repede, aproape ca nici nu le simt si vine vremea sa plec acasa. Ce e ciudat e ca nu le-am vazut pe Anna si Jasmine azi la scoala. Cand ies pe portile liceului, simt o mana care ma trage inspre ea. Cand ma intorc il vad pe Adam.
- Te-am speriat? ma intreaba el grijuliu.
- Putin...spun eu razand. Ce faci aici? E ora 19:00, tu ai terminat orele cu 5 ore in urma.
- Adevarat, insa am vrut sa vin sa vad pe cineva. Si se pare ca am gasit ceeace voiam.
Pe moment, cred ca zambeam incontrolabil, iar in ochii mei se putea citi o bucurie de nedescris. Pana cand ..
- Katie, buna! striga el dupa colega mea.
Atunci toate scenariile pe care le facusem in capul meu s-au risipit. A venit sa o vada pe Katie...nu pe mine. Dar totusi pe cine pacalesc? Ea e fata draguta si populara in jurul careia vrea toata lumea sa fie. Eu sunt doar Mia, fata silitoare care nu incalca cuvantul mamei ei.
- Eu .. eu cred ca trebuie sa plec. Pa, Adam! spun si plec grabita.
- Stai putin!
Dar nu m-am intors. Am plecat catre casa, probabil mama era furioasa ca am intarziat atat. Ajung acasa, deschid usa (sau cel putin incerc sa o deschid). Imi aduc aminte ca mama lasa mereu o cheie sub ghiveciul negru, in caz de urgenta. Spre surpinderea mea cheia nu era acolo, iar mama nu era acasa. Incerc sa o sun, dar nu raspunde. Incep sa ma panichez, sa le sun pe Anna si Jasimine, dar nici ele nu raspund. Ma ingrijorez din ce in ce mai tare pana cand ma gandesc sa verific daca mama e la vecinii de alaturi, avand in vedere ca a pomenit ceva de ei. Bat la usa si imi deschide un barbat bine facut, trecut de 40 de ani, cu niste ochi albastri patrunzatori.
- Buna ziua! Sunt fiica vecinei de peste drum. Mama a trecut astazi pe aici?
- Marie Winslet?
- Da, ea e!
- Sigur, intra draga, mama ta sta de vorba cu sotia mea. Daca tot ai venit, mi-ar placea sa faci cunostinfa cu baiatul meu. Sunteti de aceeasi varsta, sunt sigur ca va veti intelege.
Ajung in sufragerie, unde doamna Wilde ma primeste calduros cu un zambet larg pe chip. Langa ea sta mama, cu o ceasca de ceai in mana.
- Buna, draga! zice mama calma.
- Mama, cum poti fi atat de calma? Mama, te-am sunat de 5 ori si nu ai raspuns la telefon si am observat ca nici cheia de rezerva de sub ghiveci nu mai e acolo. Ce se intampla?
- Calmeaza-te, scumpo. Mi-a murit bateria de la telefon, iar acea cheie a intrat acum in posesia familiei Wilde. Pentru ca sunt niste oameni cumsecade, am ingaduit sa le las lor cheia de la casa in caz de urgente.
Ma pregateam sa ii raspund mamei, cand, deodata, il vad pe baiatul misterios de la liceu, cel saten.
- El e Cristopher, fiul meu, mi-l prezinta domnul Wilde.
Cristopher se uita lung la mine, schiteaza un zambet, dupa care intinde mana catre mine:
- Sunt incantat sa te cunosc. Si tu esti ... ?
- Mia, Mia Winslet.
- Mia, imi place numele asta, suna asa inocent, spune el trecandu-si mana prin par.
- Cred ca voi doi aveti multe de discutat avand in vedere ca sunteti la acelasi liceu.
Cristopher ma conduce catre camera lui. De cum intru pe usa, zaresc posterele cu trupe rock pe pereti, dar si desene care par a fi schite pentru arhitectura.
- Desenezi? il intreb curioasa.
- Ar fi trebuit sa dau jos porcariile astea de pe pereti, dar nu stiam ca voi avea musafiri, imi spune cu un oarecare dispret in voce.
- Porcarii? Cristopher, sunt absolut minunate. Nu ai de ce sa te ascunzi.
- Nu ma ascund, bine? Doar nu iti mai baga nasul in treburile mele.
Simtindu-i tonul vocii, hotarasc sa ma retrag si sa o comving pe mama sa plecam acasa. Ajung in sufragerie cand o vad pe doamna Wilde plangand pe canapea si pe mama incercand sa o linisteasca. Nu ma simt bine sa stiu ca intrerup acest moment, insa nu vreau sa mai stau singura cu acel baiat.
- Mama...uite, stiu ca nu e un moment bun, dar crezi ca am putea pleca acasa? Ma simt destul de rau dupa ziua de azi. Te rog .. ?
Mama se uita lung la mine si imi spune:
- Plecam in 10 minute, bine? Mai petrece timp cu Cristopher pana atunci.
Dar, evident, nu am ascultat-o. Nu aveam de gand sa mai petrec nicio clipa singura cu acel baiat care e morocanos mai tot timpul. Desi ... poate ar avea motivele lui? Ma hotarasc totusi sa ma duc inapoi in camera lui cand aud niste zgomote si ma apropii incet fara sa fac vreun sunet.
- Esti o rusine pentru familia asta si asa vei ramane! Notele tale au scazut, prietenii te-au lasat balta, iar mama ta plange incontinuu si asta numai din cauza ta. Cauzezi numai probleme, Cristopher!
- Nu mi-ai dat niciodafa dreptul sa vorbesc! Mereu a trebuit sa ma supun ordinelor tale stupide! Prietenii mei m-au lasat din cauza ta, din cauza a cum te-ai comportat cu ei, iti amintesti? Mama nu plange din cauza mea, plange pentru mine si toata suferinta de acum tu i-ai provocat-o cu alcoolul tau si cu aventurile tale cu fete care ti-ar putea fi fiice.
- Nu amesteca trecutul cu prezentul, Cristopher! Ce a fost in trecut, ramans in trecut. Acum doar prezentul conteaza, iar eu m-am schimbat, nu mai sunt acelasi.
- Ei bine, demonstreaz-o, aud o voce puternica si hotarata printre lacrimi. Demonstreaza ca nu ai ramas acelasi om care nu isi merita statutul de tata! Demonstreaza ca te-ai schimbat si ca putem avea incredere in tine din nou.
Usa se deschide rapid si o aud pe mama spunandu-mi sa plecam. Acum cand voiam sa vorbesc cu Cristopher si sa il consolez ... am sa incerc totusi sa il caut maine la scoala. Imi iau la revedere de la familia Wilde si merg catre casa cu mama. Ma vede mai abatuta si ma intreaba:
- Ce e cu tine? Ce ai patit de ai fata asta? Esti bine, Mia?
Ezit cateva momente, dupa ii povestesc mamei toata discutia pe care am auzit-o intre Cristopher si tatal lui.
- Mia, inteleg ca vrei sa ajuti, dar ar trebui sa ii lasi. La urma urmei, sunt problemele lor familiale, nu avem niciun drept sa ne bagam indiferent daca Cristopher are sau nu dreptate.
Intelegeam punctul de vedere al mamei, dar nu il puteam vedea asa pe Cristopher. Eram convinsa ca trebuie sa il caut a doua zi la scoala si sa vorbim despre ceea ce am auzit, despre ce s-a intamplat de fapt. Poate il pot ajuta. Inainte sa ma culc, imi bazaie telefonul: mesaj nou. Oare cine o fi? Deschid telefonul si vad un numar pe care nu l-am salvat in agenda.
"Buna Mia! Ce faci? Esti bine? Azi ai plecat in graba de la scoala si nu am apucat sa iti zic de ce te cautasem."
Un beculet mi se aprinde ... e numarul lui Adam! Dar de unde mi-a aflat numarul de telefon? Si de fapt pe mine ma cautase azi la scoala? Eram fericita si uitasem pe moment de Cristopher si tatal lui.
"Buna Adam. Da, sunt bine. Spune-mi acum."
"Te-am vazut azi langa Cristopher Wilde. Stai departe de el! Aduce numai probleme."
"De ce sa stau departe de el? Adam, poate a facut ce a facut constrans de anumite circumstante."
"Mia, crede-ma ca il stiu mai bine decat il stii tu si atat iti spun, stai departe de el ca sa nu intri in probleme. Eu iti vreau binele. Noapte buna, ne vedem maine!"
"Noapte buna, Adam."
Toata noaptea m-am gandit la disputa dintre Cristopher si tatal lui si la ceea ce a zis Adam. Eu sunt totusi sigura ca in spatele acestei "masti de dur" pe care o afiseaza Cristopher, el e de fapt nefericit si are nevoie de cineva sa il inteleaga. Intr-un final am reusit sa adorm cand, a doua zi dimineata .....