Dupa cum spuneam, a sosit si ziua in care trebuia sa ma intalnesc cu el in parcul in care obisnuiam eu sa stau foarte des.
Am iesit de la ore si pornisem spre parc care era la 2 minute distanta. Entuziasmata asteptand sa coboare din tramvai, ma gandeam cum o sa reactionez cand o sa il vad, asa ca am inceput sa desenez, punandu-ma pe o banca. M-a sunat si avea o voce groasa si atat de draguta, incat ma balbaiam, i-am spus unde sunt si ca o sa vada o fata pe banca care deseneaza. Venea, l-am vazut, inima imi batea nespus de tare, aveam emotii, ochii imi zambeau de fericire. A ajuns langa mine pe banca, eu rusinata l-am salutat, el pe mine la fel si a inceput sa glumeasca in privinta desenului meu, ca el poate desena mai bine, dar nu acum(aici am ras amandoi cu pofta si cu o bucurie pe care nu pot sa o descriu).
Ma uitam rusinata in ochii lui caprui care straluceau de la soare, incepusem sa ma indragostesc de el; imi zambea copilaresc,iar acea gropita din obrazul lui...pur si simplu nu mai aveam cuvinte. M-a lasat sa il ciufulesc chiar daca a stat o ora sa isi aranjeze parul lui brunet, ceea ce mi-a placut mult, deoarece radea ca un copil vesel care primeste inghetata preferata.
PART 1.
