Gardienii elementelor

2. Sacrificiul vrăjitoarei.

Asta este povestea pe care o tot ascult de când sunt mică și de care încă nu m-am săturat. Bunica obișnuiește să mi-o spună mereu înainte de culcare. Ea este ultima vrăjitoare care a supraviețuit marii vânători de vrăjitoare cu aproape un secol în urmă. Din nefericire noi fugim de regimul barbar în care trăim pentru că vrăjitoria a fost interzisă în toată lumea,iar găsirea unei vrăjitoare rămase în viață este pedepsită cu arderea acesteia pe rug. Eu fac parte din ultimul sabat de vrăjitoare care a mai rămas. Uneori e ciudat să mă dau drept o simplă fată ,dar pentru a mă salva pe mine și pe familia mea trebuie să mă prefac o fată normală. Numele meu este Dalinda Carolyn și am distrus aceasta familie. Când m-am născut,în noaptea de Samhai, când bariera dintre lumi era fragilă, când magia își îngâna cântecul amețitor și dulce pentru oricine dorește să îl audă,bunica i-a spus mamei că voi fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-a văzut vreodata omenirea și că îi voi face pe toți să-mi cadă la picioare. Bunica mea a fost înzestrată cu darul de a vedea viitorul, dar cred că sa înșelat amarnic, pentru că eu m-am născut fără puteri,sau așa credeam. Mama a negat tot timpul acest adevăr în fața bunicii,însă nimic. Mama mea deținea puterea pământului care a salvat lumea în urmă cu o mie cinci sute de ani. Era o fire atât de calmă și blândă,dar când se supăra provoca mari dezastre naturale. Pentru a nu ne da de gol, mama a trebuit să trăiască douăsprezece ani alături de un simplu muritor. Teoretic într-un sabat este interzis să te căsătorești cu un muritor,dar pentru a ne salva,a fost necesar. Când am împlinit vârsta de trei ani tata s-a stins din viață în urma unui accident,iar mama a plâns săptămâni la rând după el. La vremea aceea eram mult prea mică ca să înțeleg ce este moartea,însă cum nu l-am văzut nu l-am plâns. Pentru că se spune : "Cine se aseamănă,se adună", bunica mea și-a unit destinul cu un vrăjitor asemeni ei. Bunicul poate ghici viitorul,iar bunica îl poate vedea. Oarecum amândoi au același dar,doar că în cantități diferite. Bunicul vede viitorul bătând în cărți sau ape,în timp ce bunica îl vede cu ochiul liber. O mare catastrofă a fost când, după două săptămâni de la moartea tatei, a murit și bunicul meu. Țin minte că de la moartea bunicului ,bunica mea a început să vadă viitorul în ceață, din cauza atâtor lacrimi care i-au furat din dar. După  cele două decese ,a trebuit să ne mutăm și să ne reîncepem  viața într-un alt loc ,unde sperăm că este ma bine. Ne-am mutat într-un mic sat ascuns între niște văi, unde trăiau tot felul de persoane cu puteri diferite,printre care și vrăjitoare.
- Dalinda,grăbește-te! O să întârzii!!, am auzit vocea mamei strigându-mă de jos. Au trecut șaisprezece ani de la moartea tatei si a bunicului, iar eu devenisem însfârșit majoră.
-Imediat termina,mamă!,am spus ieșind din baie. Aici, în satul Masik există o tradiție și anume,cei care reușesc să stăpânească magia antică, să se întâlnească noaptea la casa veche de pe strada Morii. Inițial nu am vrut să merg pentru că nu am niciun fel de magie,dar după multe rugăminți am acceptat să merg la cererea mamei. Sincer,era mai distractiv să citesc în camera mea,cum o facea și bunicul, adora să citească,iar aici semăn cu el. În plus,mereu am impresia ca mama încearcă să mă dea afară din casă pentru că în seara asta,la miezul nopții împlinesc nouăsprezece ani și poate vrea să-mi facă o surpriză. M-am uitat în oglindă și mi- umflat obrăjorii ce acum au ușoare tente trandafirii. "Sunt frumoasă",mi-am spus în gând în timp ce mă uit la reflecția care parcă nu e a mea. Părul lung cafeniu mi se scurge pe spate peste rochia albă,lungă până la genunchi,iar la vreo șase centimetri distanță de cizmele mele albe care îmi acoperă picioarele.
-Arăți bine fată!
-Vai fată mersi! Și tu la fel. Vorbesc cu mine singură în oglindă!! Asta e pe de-o parte trist si pe cealaltă parte amuzant. Trist pentru că vorbesc singură și amuzant pentru că vorbesc singură. Da știu,nu are nicio logică. Mi-am luat pe mine pelerina neagra din catifea,lungă până la glezne și am coborât scările. Mama e în bucătărie, gătește ceva bun,ceva ce miroase absolut fantastic.
-Gata Dali?,a spus mama lăsând un bol pe masă și venind spre mine.
-Da. Ce ai acolo pe foc?,întreb curioasă.
-Niște ierburi aromate.
-Miros atat de bine!
-L-am rugat pe Alistar să vină să te ia. Te așteaptă la ușă. Alistar Callum este actualul meu iubit,prieten din anii de grădiniță și actual iubit de șapte ani. E o combinație între enervant, posesiv, înțelegător, simpatic,iubitor,al dracu de vorbăreț și toate astea îl fac perfect din toate punctele de vedere.
Nici n-am ieșit bine pe ușă că am fost întâmpinată într-o îmbrățișare strânsă,simțind cum obrajii mei devin ușor rozalii.
-La mulți ani draga mea!, îmi dădu drumul ca mai apoi să mă sărute ușor pe frunte.
-Mulțumesc frumos!, am spus pe un ton scăzut al vocii și desprinzându-mă din brațele lui. Acesta s-a dat doi pași în spate și s-a uitat la mine. Expresia lui socată m-a făcut să zâmbesc.
-Să-mi trag palme și să călăresc o meduză! Ești sigur iubita mea?
-Da, de ce?, am spus râzând.
-Pentru ca ești prea frumoasă ca să fii iubita mea.
-Mincinosule!,am spus încă râzând.
-Era un compliment,dulceață, a  spus începând să râdă și el. M-a luat de braț și ne-am îndreptat spre locul unde trebuia sa ne întâlnim cu ceilalți colegi. A fost mai mult o plimbare îmbibată cu râsete. Când am ajuns la locația unde se ținea petrecerea,am rămas mască. Eram vreo cinci și nu se făcea nimic.
-Hei!,am spus uitându.mă în jur.
-Hei,mi-au răspuns toți în cor.
-Restul?
-Care restul? Suntem doar noi.,a spus Kevin,unul dintre colegi.
-Calm Dali,mai multă mâncare pentru noi. Afirmația lui Mikael m-a făcut să râd și mă pregăteam să ma așez când am auzit un sunet venind de afară. Nu am stat mult pe gânduri și am ieșit afară,unde bătea un vânt rece ce ma făcut să tresar. Luna arăta uimitor,e mare și parcă mai strălucitoare ca niciodată. Vântul începu să bată mai puternic,crengile copacilor scotând un foșnet straniu. Dintr-o dată am auzit vocea unei persoane,parcă mă striga. Privind în jurul meu nu am văzut pe nimeni,așa că am decis să ma plimb puțin până când am văzut o căsuță. Luminile erau aprinse,iar eu mi-am făcut curaj să intru. Nu era nimeni inăuntru,așa că am continuat să mă uit peste tot până când am observat pe masă o cutie din lemn cu niște modele auri. Am deschis-o privind cartea cu coperta roșie pe care scria ''Controlul Sângelui". Am luat cartea începând să o răsfoiesc până când am găsit niște pagini unde erau niște cuvinte subliniate,pe care am început să le citesc. "Când luna cea strălucitoare își va schimba culoarea în roșu,cerul nopții va plânge cu lacrimi de sânge,trezind din somnul cel lung bestia dornică să se hrănească cu puterea elementelor sacre. O vrăjitoare pură va fi sacrificată ca profeția să înainteze". Fața mea începu să pălească,iar ochii mei nu se puteau mișca. Erau ațintiți asupra scrisului până când un vânt puternic intră pe fereastră stingând lumânarea aprinsă și închizând ușa cu putere. M-am dat câțiva pași în spate lipindu-mi spatele de perete. În fața mea se afla o siluetă neagră,purta o mantie roșie și mă privea fix.
-C-cine ești și...,mă bâlbâi în timp ce țin cartea la piept.
-Nu te teme copilă,nu te rănesc. Sunt aici ca să te avertizez să și să-ți pun adevărul,mi-a răspuns,iar după tonul vocii este bărbat,are părul negru ca și abanosul,iar ochii lui sunt albaștri ca și marea. Sunt un simplu călător,continuă să vorbească fără să mă scape din priviri.
-Ce adevăr? Despre ce tot vorbești?, îl privesc fix în ochi,tonul vocii mele devenind mai tăios.
-Bunica ta care vede viitorul, "Stai ce? De unde știe că bunica mea vede viitorul?",zicand în gândul meu,el continuă. Tu,tu te-ai născut vrăjitoare,o vrăjitoare pură care va împlinii profeția, "Voi face ce?? Stai putin,omul e sărit de pe fix. M-am născut fără puteri,iar el îmi zice că defapt le am și că voi murii ca să fac nu știu ce??",contrazicându-mă in gând bărbatul continuă. Bunica ta știe,dar a preferat să-ți ascundă acest lucru,sa îl țină secret de toți. Tu ești singura vrăjitoare pură,sortită să salvezi elementele ca să nu fie ucise si mai ales să le conduci către pocalul auriu. "Acum chiar a luat-o razna. Eu?? E imposibil",certându-mă cu mine in gând bărbatul a observat că nu-l cred.
-Nu te cred!,aproape că am țipat la el. Bunica nu m-ar minți niciodată.
-Bucură-te de viața rămasă,se întoarce dând să iasă însă se oprește și se uită din nou la mine. Poate vrei sa te uiți afară.
-Poftim?,când mă uit în față bărbatul dispăruse. Nedumerită am ieșit din casă și m-am uitat la lună care începea sa prindă o tentă roșiatică. Ce?? Nu,nu,nu e posibil?? Nedumerită și curioasă,mai mult nedumerită am răsfoit din nou cartea si surpriză, nu am găsit ce voiam inițial să văd,o dată sau ceva așa că am abandonat și mi-am îndreptat atenția la lună care era de un roșu aprins,un roșu...sângeriu. Nu se poate...oare..oare este adevarat? După câteva clipe de gândire am obervat ca a început să plouă,așa că am intrat din nou în casa și m-am uitat atent pe geam la picăturile de ploaie care cadeau. În timp ce le urmăream am observat ceva. Acele picături erau din...sânge. Ăla chiar e sânge! Nu,nu,e exact cum e scris în cartea asta. Chiar e adevărat? După alte câteva minute ploaia s-a oprit,iar eu am ieșit din nou afară uitându-mă în jurul meu. Pământul era pătat cu sânge,iar eu ma uitam temătoare la pământ? Oare ce trebuie să fac acum? Să mor sau trăiesc? Gândul mi-a fost întrerupt de doi ochi galbeni care se uitau la mine din tufiș. Când ochii au realizat că i-am văzut a decis să iasă din tufiș. Era un animal,o bestie mare, cam cât un leu. Bestia era neagră,dar fără blană și ochii de un galben spălăcit. Îmi dă târcoale mârâind puternic,ai putea să o confunzi cu o motocicletă la cât de tare mârâia. În ultimele clipe mă gândeam ce să fac,să mor și să împlinesc profeția sau să încerc să îi dau una în moacă? Bine a doua varianta este pierdută din start fiindca nu am cu ce să ma apăr,însă acum cred. Cred în profeție și vreau să salvez elementele. In seara aceia,la miezul nopții am decis să mor. După trei zile mi s-a găsit cadavrul. Sunt sigură ca am frânt multe inimi însă am murit cu un scop. Să salvez elementele de acea bestie și să găsim pocalul auriu.

M-am întors,scuze de întârziere,a trebuit sa învăț pentru teza la fizică. La acest capitol am mai fost ajutată de încă o prietenă și îi mulțumesc pentru idei. Accept critici/sfaturi. Sper ca vă place.
P.S Sorry pentru greșeli,sunt puțin obosită.