Gardienii elementelor

3. Întâlnirea.

-Se-re-naa!, fug, fug cât mă țin picioarele. Adevărul este că îmi e frică,foarte frică deoarece niște umbre mă fugăresc,mă urmăresc. De ce? Și eu mă întreb asta,nu știu ce vor sau de ce mă urmăresc,însă n-am de gând să le întreb. Sere-naa!, mă strigă. Chestiile alea negre mă strigă. Ce să fac,nu am unde să mă ascund iar pe stradă nu este nimeni,decât eu care țip si alerg ca o nebună după ajutor. Serenaa!!, ajutor,cineva..
-Serenaa!, mătușa intră în camera mea aruncând cu apă rece pe mine,eu tresărind și picând din pat. Draga mea,o să întârzii din prima zi.  Ea este mătușa mea Rosette, însă îmi place să îi zic Rose.
-Acum,acum..,zic plictisită ridicandu-mă de jos. Mătușa nu știe să mă trezească ca un om normal, săptămâna trecută a aruncat cu bucăți de pâine în mine. Știu, ciudat și totuși a reușit să mă trezească. Dar mai enervant a fost acum două săptămâni când mi-a pus alarma să sune,eu crezând ca am în târziat la școala, nebăgând de seamă că e vacanță. Adevărul era că mi-a pus alarma să sune ca să o ajut la magazin. Rose deține magazinul de haine de pe colț, iar din când în când o mai ajut.
-După ce te pregătești să cobori să-ți iei ceva de mancare, oh..și a sunat Kate,a zis că în 20 de minute ajunge, în acel moment mătușa a părăsit camera mea.
După cum v-ați dat seama astăzi este prima mea zi de școală. M-am mutat luna trecută împreună cu mătușa și bunica mea care...ei bine,nu își părăsește camera și nu lasă pe nimeni înăuntru. Este ciudată însă sinceră să fiu,m-am obișnuit. Kate despre care a pomenit, este prietena mea cea mai bună,iar numele ei complet este Katherine care sa mutat aici în urmă cu doi ani, mi-a lipsit enorm de mult. Și când te gândești că ne-am reîntâlnit ,ai zice că e destinul. Ok,să mă pregătesc, nu vreau să o fac pe Kate să mă aștepte. Am luat o pereche de blugi negri și o bluză cu imprimeu de leopard,primită cadou de la mama. Cred că vă intrebați unde sunt părinții mei. Tata ne-a părăsit când eu m-am născut,iar mama a murit de o boală necunoscută când am ajuns la vârsta de 5 ani și de atunci locuiesc cu bunica și mătușa ,pe care le iubesc. În picioare mi-am luat tenesii mei negri preferati,apoi mi-am îndreptat părul negru ca noaptea și l-am lăsat să cadă pe spate. M-am dat cu parfum apoi m-am dus în baie la oglindă că să mă machiez,nu prea strident că nu-mi place. Am mai stat putin timp să mă uit în oglindă după ce m-am machiat, ochii mei de un albastru splendid,ca un diamant ies in evidență. Adevărul este că,primul lucru pe care îl văd cei din jurul meu sunt ochii,deoarece ies în evindență. Uneori îmi urăsc ochii, pe de alta parte îi ador fiindcă au o culoare aparte cu care nu orice persoană se naște. După ce am terminat în a vorbi singură am coborât și m-am dus în bucătărie unde m-a luat cu leșin,mirosea așa de bine încât nu mai voiam să plec din bucătărie. Rose gătește cel mai bine dintre mine și bunica. Mă simt prost fiindcă știu că o să vină o zi când voi gătii pentru un băiat,iar eu chiar nu vreau să-l omor.
-Poftim., Rose îmi dă pliculețul pentru școală pe care îl pun in geantă. După ce mi-am salutat mătușa și bunica am ieșit din casă, Katherine întâmpinându-mă la ușă.
-Hei!, Katherine nu sa putut abține să nu mă ia în brațe. Părul ei blond și ondulat este atât de frumos,e perfect pe scurt. Iar ochii ei verzi ca smaraldul mă priveau ca pe o căprioară. Nu știe cât mă amuză când face asta.

-Emoții?, mă întreabă în timp ce îmi dă drumul.
-Câteva., defapt am multe,o școală nouă unde nu cunosc pe nimeni înafară de Katherine.
-Stai liniștită,o să te integrezi,vei vedea. Sunt oameni minunați. ,la fel de simpatică din câte văd.
După ce am terminat cu vorbitul ne-am dus la școală. Binențeles că și în drum spre școală am vorbit și am râs,însă cum am ajuns la școală mi se formase un nod în stomac. Un elev destul de înalt și blonduț a venit la noi în scopul de a-mi arăta liceul enorm la cererea directoarei. Și bine a făcut fiindcă liceul era mare și tare mi-e frică că mă voi pierde în el. Katherine ne-a lăsat singuri,uneori mă întreb la ce se gândește fiindcă are uneori niște  idei ...speciale. Până la urmă băiatul sa prezentat, Cristian,este șeful clasei unde urma să învăț. În timp ce mi-a arătat liceul am ajuns să-l cunosc oarecum, adică știu că îi place baschetul, să citească,mănâncă doar mâncare gătită și urăște înotul. Sa sunat tocmai după ce a terminat de aratat liceul,eu urmând să-mi cunosc noii colegi. L-am urmat pe Cristian, încerând să memorez drumul până la clasă,ca să nu mă pierd a doua zi sau să intru în altă clasă. Am intrat împreuna în clasă,iar toate privirile erau pe mine. Cristian sa dus la locul lui,iar doamna diriginta mi-a făcut semn să vin lângă ea.
-Dragi colegi,sunt sigură că ați fost anunțați cu privire la o nouă colegă. ,diriginta îmi făcuse semn să mă prezint.
-Bună,mă numesc Serena Petherbridge. Nu vă voi plictisii cu  detalii,mă puteți întreba ce doriți. Sper că ne vom înțelege. Le zâmbesc cald,iar diriginta mi-a arătat  rândul de la geam,banca a patra. E perfect din punctul meu de vedere,și apoi stau lângă Cristian,e singurul pe care îl cunosc din clasă și îmi face plăcere. M-am așezat în bancă în liniște și judecând dupa fața lui îi face plăcere că stă cu mine. Ora de dirigenței a trecut rapid,iar în pauză am fost bombardată de elevi,fete și băieți care voiau sa le fiu prietenă. Fiecare mi-a pus câte o întrebare,iar eu le-am răspums cu drag. Se pare că mi-am făcut griji degeaba,toți sunt super simpatici și pot zice că m-am integrat rapid,ca să nu mai zic că m-am împrietenit cu toți. Abia aștept să îi vorbesc lui Kate,deși există posibilitatea să-mi zică " Ti-am zis eu".
-Se pare că te înțelegi bine cu toată clasa.,zice Cristian scoțând caietul din ghiozdan.
-Da,iar eu mi-am făcut griji degeaba,zic ușurată. În curând se sună si se pare că avem istorie. Din câte mi-a zis Cristian este o ora plictisitoare fiindcă domnul profesor Carlos vorbește aiureli. Nici mie nu îmi place istoria,nu mă interesează ce sa întâmplat cu mii de ani înainte să ne naștem așa că mi-am permis să pun capul pe masă, în timp ce Cristian era atent la profesor. Însă am făcut o mișcare mortală fiindcă am adormit imediat. În ultimul timp nu prea pot să dorm,mă tot visez fugărită niște umbre care vor să mă omoare.
-Serena..,o nu,nu din nou umbrele. M-am cuibărit lângă copac și mi-am pus mâinile în cap însă nu sa întâmplat nimic. Nicio umbră,nimic.
-Alooo,e cineva?,mi-am făcut curaj să mă ridic și să mă uit în jur. Eram complet singură,însă cine ma strigat dacă nu umbrele?
-Serena.., mă întorc la 180° și văd sursa. Era e femeie frumoasă,tânără, cred că are în jur de 23-25 de ani.
-Cine esti si ce vrei?,o întreb pe un ton tăios,aceasta uitându-se blând la mine.
-Numele meu este Dalinda,si sunt o vrajitlare destinată să schimb lumea. Dalinda mi-a povestit tot despre ea, despre familia ei,despre moartea și reîncarnarea ei. După a început să-mi povestească ce sa întâmplat în urmă cu 500 de ani când elementele au luat naștere. Am inceput să înțeleg mai bine și coșmarul pe care îl am de la vârsta de 16 ani. Se pare că demonul sigilat în oglindă acum 500 de ani este liber și este posibil să fie în formă umană și să învețe la liceul unde m-am transferat. Și încă ceva...mă caută. De ce nu știu,dar vreau să aflu. Iar cum Dalinda sa reîncarnat în mine...asta  înseamnă că?
-Eu trebuie să împlinesc profeția?, întreb pe un ton jos si tremurând.
-Da,Serena,tu de când te-ai născut ai fost aleasă să împlinești profeția. Descoperăți elementul,găseștele pe celelalte trei, după căutați pocalul auriu si antrenați-vă. Munca în echipă  vă ajută în a câstiga lupta,dar și în a vă întări puterile. Eu voi fi mereu cu voi,și vă voi ghida prin vis.
-Vis?,sunt cam confuză acum. Cum adică prin vis?,și totuși acum știu de ce mă caută demonul. Cel mai probabil știe că eu am fost aleasă să împlinesc profeția.
-Din moment ce m-am reîncarnat în tine,ceilalți nu vor fi capabili să mă vadă,doar tu mă vezi atunci când dormi și visezi și tot atunci când visezi îți voi da sfaturi și vă voi ajuta.
-Dar de ce eu?
-Răspunsul îl vei găsi singură,Serena., perfect scurt și la obiect. Asta nu mă ajută la nimic. Însă am fost de acord,nu pot lasă ca lumea să fie distrusă. În plus nu sunt singură,mai sunt încă trei persoane plus Dalinda care va avea grijă de noi.
Dalinda a fost destul de clară când mi-a spus să nu vorbesc nimănui despre conversația asta. Nu se știe cine este demonul si nu trebuie să afle că ne punem în mișcare și în niciun caz nu trebuie să afle că pe mine mă caută. Înainte să plece,Dalinda mi-a dat un lănțisor din aur cu pandantivul în formă de cristal. Mi-a zis că acest pantantiv se va trezi când toți gardienii sunt împreună. Și mi-a mai zis să îl țin ascuns,să nu îl vadă nimeni.

Heii am revenit, îmi pare rău de întârziere,dar acum sa luat netul,acum nu mai merge tastaura, acum nu am idei și a durat destul de mult. Sper că vă place acest capitol și scuze încă odată de întârziere.