Nu stiu de voi, dragii mei, dar pe mine m-a apucat o raceala. Dar cum sunt eu mai speciala, raceala mea se manifesta prin crize de tuse, ceea ca ma face mai vulnerabilă schimbarilor de aer. De la cald la rece sau invers.Si cum mama mea e cea mai tare(la a comenta cum am racit, de ce am racit)s-a hotărât sa imi Faca un ceai.
Mama:Uite, deci daca nu mil bei, te bat pana iti trece raceala.!
Lasandu-ma singura un camera cu o cană ,pleca. Curioasa, mam riducat sa vad ceaiul.
Creierul:Ceai de ceapa! Ceai de ceapa!
Inima:Nu cred... Mama mea nu mar otravit cu buna ştiinţă. Sunt sigura.
Ochii:Inima, mai bine tiai închide gura ca nu zici decat prostii.
Eu:Tacetiii! Acu ce ma fac cu ceaiu de ceapa?! Nu mai pot unda plantele(pt ca nu am la mine in camera) si nu il pot ascunde.
....
...
..
.
Mi frica sa il gust... Mai ales ca mia lua o cana uriasa!
*dupa 1 ora*
Creier:Hai mai repede! Ce e asa greu?! Mai ai o gura!
Stomac :Pe dracu! Mai taci! Nu tu il tii in tine!
Eu:Cred ca o sa vomit!!!
Creier:Nu renunta! Hai, hai, hai!
*eu fugind la baie*
Creier:Nici atat nu e in stare....
