Mama mea era ca si o stana de piatra când venea vorba de muzica pe care o ascultam in engleza. Singurele lucruri pe care le comenta pe vremea cand ascultam doar muzica normala erau
Ma:De ce le ai asculti daca le stii de la radio?
Ma:Dar nu ai mai pus-o o data? E enervanta! SCHIMB-O!
*mama intra in camera fara sa bata la usa**se face comoda in pat**adoarme **timp de 5 ore fara muzica*
*prezent*
Acum nu mai ascult muzica normala de la radio sau televizor. Ascut doar anime opening-uri si ending-uri, kpop, jpop, etc.
Mama mereu ma cearta ca de ce ascult "chinezoii aia urâţi si afoni"
In primul rand, pentru ca si eu is afona*voce de morsa*si pentru ca au talent, sunt aratosi, grijulii cu fanele, activi etc
*mama intra in camera**kpop pe fundal**mama ma ceartă, ma pune sa inchid muzica**se pune in pat**adoarme*
Nu s-ar uita cu mine la o kdrama... Nici mituita. Doamne feri. Darămite sa ascultam muzica impreuna? Ce mai? Razboi. Ea manele, eu kpop. Cine castiga? Mama. Mereu...
Cel mai enervant e atunci cand ea e in sufragerie, da drumul la manele, pleaca. Vine la mine in camera, se pune jos si ma pune sa imi opresc eu muzica ca sa auda ea manelele din sufragerie!
Sunt singura cu asa o mama?? 😟
