Alex Devis și fratele său Kevin, se mută împreună cu familia în New York. Familia Devis este una dintre cele mai bogate familii din America... tatăl, Thomas Devis, este un important om de afaceri, mama, Lora Devis, deține o mare și faimoasă casă de...
-Vrei să nu-ți mai lași gunoiul peste tot prin mașină, Kev? Mă revolt eu.
-Mai tacă-ți fleanca! Spune el și își trage căștile pe urechi, întorcându-și capul spre geamul său.
Îmi dau ochii peste cap și mă uit și eu la rândul meu pe geamul mașinii. Vorba aceea "Săracii copii bogați" .
Mai arunc o privire fugitivă spre Kev. Cine se crede el? Ah, da... frate-miu mai mare... Se presupune că eu ar trebui să am prioritate în familie, dar no... trebuie el să fie mai cu moț! Ni se face și rău numai când mă gândesc la modul în care se linge cu toți băieții și curvele din toate liceele la care am fost până acum. Și da, oarecum și el face parte din acea categorie... oarecum!
Geamul dintre canapelele șoferului și canapeaua noastră se ridică.
-Băieți, am ajuns! Ne anunță tata. Kev? Kevin?
Îi trag una după ceafă, iar el se trezește din visare. Tresare și ne privește buimăcit.
-Jos din mașină! Repetă tata.
Coborâm cu toții. Se pare că vom locui intr-un bloc... Super! Și avem atât de mulți bani încât nu ne interesează dacă ne cumpărăm un yacht... pe scurt suntem putred de bogați!
Ne luăm fiecare gențile și intrăm în noua noastră casă... La ușă ne așteaptă un tip grizonant, cam plictisit de viață.
-Bună ziua domnule și doamnă Devis! Mă bucur să vă cunosc în sfârșit!
-Și noi, domnule Holland. Ei sunt fii noștri, Alexander și Kevin Devis...
Bătrânul se strâmbă inițial, eu și Kev ridicăm sceptici câte o sprânceană, apoi zâmbim ştrengăreşte unul spre celălalt.
-Bine ați venit! Intrați!
Ne deschide ușa liftului și ne explică cum stă treaba, apoi ne lasă să ne obișnuim cu vecinii și noua casă.
-Bun! Băieți, voi vă alegeți primii camerele! Ne uităm plini de ură unul spre celălalt, apoi ne întrecem peholul uriaș, punem care poate mai repede mâna pe o clanţă, apoi intrăm în camera respectivă. Îi pot auzi pe mama și tata râzând de pe hol. Îmi arunc geanta pe pat și trag perdelele. Întreg peretele exterior era din sticlă, putând vedea intreg orașul de unde mă aflam.
Exclam uimit. Simt o mână pe umăr .
-Mă bucur că-ți place! Vocea tatei mă scoate din reverie.
-Și încă cum! Spun.
Tata începe să râdă ușor și privește în jur.
-Camera chiar te reprezintă! Spune și privește mobilierul modern în nuanțe pământii, crem, negru și alb.
Mă rezem de birou și privesc lung orașul.
-Mă duc să văd ce face fratele tău! Spune el, apoi iese.
Kevin (Kev)
Mă trântesc pe salteaua moale. Am făcut o alegere genială. Camera are mobilă modernă, albă cu nuanțe de gri, și pereții negri. Peretele exterior este de sticlă și pot vedea întreg orașul. Găsesc pe noptieră o telecomandă. Apăs pe butonul din mijloc și din tavan coboară un televizor. Ok! Asta le întrece pe toate! Mă fac comod și încep să butonez, schimbând canalele.
Ușa se deschide și sunt gata să arunc cu o pernă daca este Alé.
-Frumoasă cameră Kev! Spune tata privindu-mă cu amuzament. Nici nu realizasem ce poziție aveam. Parcă așteptăm pe cineva să mă penetreze. Mă așez mai ok, rușinat.
-E ok! Nu te judecă nimeni pentru orientarea ta sexuală...
Am uitat să precizez că sunt gay? Probabil. Scuze!
-Tată? Ți s-a părut vreodată că toată lumea te judecă pentru alegerile făcute?
Nu știu ce am azi...
Tata mă privește surprins și tăcut. Se așază pe pat, lângă mine și îmi atinge scurt, piciorul.
-Viața nu este mereu ce pare a fi, Kev... Viața este o junglă, lupți să supraviețuiești sau măcar mori încercând. Dacă te dai bătut, atunci ești considerat laș și controlat de toți... ce alegi? Să faci ceva cu viața ta, sa fii propriul tău șef, sau să depinzi de cineva pentru a trăi?
Privesc în gol peretele din fața mea...
-Încă nu știu ce să răspund... Îmi e greu să trec cu vederea, să ignor spusele oamenilor....
-Sunt sigur că vei face alegerea potrivită, în orice caz! Am încredere!
Se ridică și iese. Decid să fac un duș rapid, așa că încep să mă dezbrac. Intru in baia spaţioasă și dau drumul la apă. Aștept să se încălzească și îmi vprivesc trupul și chipul în oglindă! Nu arăt ca un slăbănog... poate că ar trebui să profit de asta!
Alé
Mă ridic plictisit din pat și pornesc spre camera lui Kev! Sunt curios să văd ce minunăție de cameră și-a ales... Intru fără să mai ciocăn. Nu era acolo... mă așez pe pat și mă întind. Este identică, numai că nuanțele diferă. Ușa de la baie se deschide, iar Kev apare dezbrăcat, cu un prosop în jurul taliei. Îngheață când mă vede.
-Alé... ce Dumnezeu?
Eu mă holbez la trupul lui... o dorință de a-l avea crește brusc în interiorul meu, însă încerc să mi-o astâmpăr, știind că este fratele meu. Dar atunci fac acel lucru care nu credeam că-l voi face vreodată. Mă ridic din pat și îl lipesc pe Kev de perete. Acesta geme ușor. Îmi lipesc buzele de ale lui și îl sărut, încet, impasibil. Acesta își așază discret o mână pe pieptul meu, iar pe cealaltă pe umărul meu, dar nu încearcă să mă împingă. Îmi răspunde la sărut.
Nu știu ce m-a împins să acționez așa... poate faptul că eu sunt adoptat și că nu sunt cu adevărat frate cu Kev. Ne despărțim din acel sărut, care peste timp devenise unul destul de sălbatic. Ne lipim frunțile și încercăm să ne reglăm respiraţiile.
-Nu credeam că o să faci asta vreodată... spune.
-Nu mă cunoști îndeajuns! Spun și îmi închid ochii odată cu el savurând momentul.
Se aude o bătaie în ușă. Ne desprindem unul de celălalt, iar eu mă aranjez rapid.
-La masă băieți!
Am fost aproape...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
