Cum au putut sa imi ascunda atatea lucruri?Tinand cont ca totul se invarte in jurul mortii tatalui meu,cred ca mama trebuia sa imi spuna aceste "mici" detalii.
Ma bucur de faptul ca este asa de tarziu deoarece nu cred ca va fi vreun om pe strada sa ma vada in pijamale la ora 2 noapte si sa suna la nebuni ca am evadat.Nu imi e frig,sau cel putin cred ca nervii imi tin de cald.Acum ca am scapat de ceata de mincinosi unde sa ma duc?Cimitirul e inchis si nu vreau sa sar gardul pentru ca m-as simtit ca o profanatoare de morminte.Atunci,unde in alta parte sa ma duc ca sa fiu aproape de tati?
Si atunci mi-a venit in minte raspunsul.Locul accidentului e urmatorul loc marcat de prezenta tatalui meu.Am inceput sa ma indrept spre acel loc in timp ce luna plina stralucea pe cer. Oare Alex avea sa se transforme in seara asta si sa vina sa ma caute?Probabil are miros de caine din moment ce lupul e un fel de caine mai salbatic,ma gandesc amuzata. NU NU NU! Nu vreau sa ma mai gandesc la el sau la mama, m-au tratat ca un copil mic si mi-au ascuns adevarul.
Dupa vreo jumatate de ora de mers am ajuns.Asa cum banuiam locul e marcat de o cruce pe care scrie "R.I.P. ROBERT MILLAR! "
-Of,tati,ce mi-as dori sa fii aici,spun in timp ce lacrimile incep sa curga siroaie pe fata mea.
Incep sa aud fosnete printre copaci si ridic capul sa vad ce se intampla,imi dau seama ca sunt inconjurata de lupi.Dar nu orice fel de lupi,pentru ca acestia au ochii galbeni ca a lui Alex,lucru care imi da de inteles ca sunt fiinte supranaturale.
-Varcolaci,spun si vocea imi tremura.
Incep toti la unison sa maraie si sa se apropie cu pasi mici de mine.Inima incepe sa imi bata nebuneste de frica si tocmai realizez ca a fost o idee proasta sa ies cand afara e luna plina.Unul dintre lupi,care e pozitionat fix in fata mea, incepe sa ia forma omeneasca si le face celorlalti semn sa se opreasca.
-Ce cauti aici?maraie el.
-Am..aaa..venit la tata,spun si vocea imi tremura mai mult decat as fi vrut.
-Taica-tu?intreaba el mirat.
-Da,reusesc sa spun desi am un nod in gat.
-Esti Kate Millar?Fata Elenei Millar? intreaba masurandu-ma din cap pana in picioare.
-O cunosti pe mama?
Nu ma mira,seara asta a fost plina de evenimente cu si despre iubita mea mama.Oare ce mai urmeaza sa aflu?
-Sigur,tot orasul o cunoaste.E medicul si prietenul nostru.E omul de legatura intre oameni si fiintele supranaturale.
-Max,spune-le oamenilor tai sa se retraga,o sperie,spune o voce pe care imediat o recunosc,e Alex.
-Asta parca-i bal cu monstrii,reusesc sa spun incercand sa imi aduc pulsul la ritmul normal.
-Nu suntem monstrii Kate,imi spune soptit la ureche Alex,ofensat.
-Scuze pentru oamenii mei,spune Max care se pare ca nu a auzit.
Se uita la lupi si cu un semn din cap toti incep sa se retraga inapoi de unde au venit.
-Hai acasa,spune Alex in timp ce imi aseaza o haina pe umeri.
-Nu merg nicaieri cu tine!
-Probleme conjugale?intreaba Max amuzat.
