Nimic din ceea ce este , nu pare a fi adevarat , de exemplu viata mea : ma duceam la liceu , aveam prieteni , o familie unita pana cand totul a inceput sa se destrame , mica mea lume perfecta se destrama pas cu pas. Cu scoala mergea din ce in ce mai prost , din cauza anturajelor imi pierdeam vechii prieteni care tineau cu adevarat la mine , iar ceea ce m-a distrus complet s-a intamplat mai repede decat ma asteptam. Familia , familia mea se destramase , m-a afectat mai rau decat credeam ca o va face , chiar daca ma asteptam sa se intample candva , cauza principala fiind certurile pe care eram nevoita sa le aud in fiecare seara din partea parintilor , nu asupra mea bineinteles , asupra lor , se certau incontinuu , dar ei nici nu-si dadeau seama ca din cauza lor eu sufeream din ce in ce mai mult pe zi ce trece .
In sfarsit cei doi , pe care eu ii numesc parinti numai sunt impreuna , incep sa cred ca e mai bine asa , cel putin sunt fericiti amandoi, dar eu .. ?! Mama mea s-a mutat alaturi de matusa mea in Turcia , iar eu am ramas in Australia *Sydney* impreuna cu tatal meu , dar sincera sa fiu nici nu simt ca am parintii , ca stau cu cineva in aceeasi casa sau ca ma pot baza pe cineva atunci cand am o problema ... toate aceste lucruri imi lipseau .
Zilele treceau de nici nu le simt , toata ziua nu faceam nimic altceva decat sa stau inchisa in camera cu castile in urechi plangandu-mi de mila intr-un colt al camerei , iar la scoala absentam din ce in ce mai mult dar nici nu-mi pasa , deja nu mai dadeam importanta la nimic, dar aveam vreun motiv sa o fac ?! Intr-o dimineata aud niste batai puternice la usa , era tata , dragul meu tata care in sfarsit si-a adus aminte ca mai are o povara , de care s-ar presupune ca ar trebuii sa aiba grija !
