Uneori stau asa si mă gândesc, dar cad pe gândurii profund... Incerc sa imi aduc aminte de eșecuriile mele în viața cu toate că am 14 ani lumea te judecă negreșit. În fine trecem mai departe si lăsam pentru un moment acest subiect care pare banal dar este.☺ Știți cum se zice " Ce nu te doboară te face mai puternic" Eu pe principiul asta merg. Incerc mai mereu ca în fiecare dimineața să ma trezesc fara lene, dar din păcate nu se poate :). Dar totuși îcercăm :)). În fine, a trecut și ziua asta, a fost o zi banală ca toate celelalte zile. Acum am scăpat de la școala, este cam frig afara si bate vântul. Mă îndrept spre casă ușor, ușor, imi este așa lene să merg si mă tot opresc, dar pofta de scris devine din în ce în ce mai puternică. (În spatele bisericii de lângă spitalul mare).
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pare că incet, încet, noaptea iși face apariția, am urcat în autobuz, merg spre casă, ma uit în jur iar în fața mea si în spatele meu sunt tot felul de persoane, uni par timizi, alti par neîncrezători altii parca nu au pofta de viata iar altii par însăsi foarte bine. (În autobuz 42).
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"În ochii fiecaruia este o poveste nu știută de foarte multă lume. Plină de înfrângeri sau reușite" iar aici revenid la citatul din capitolul 1 : "Ce nu te doaboară te face mai puternic" sau poate si invers . Am coborât din autobuz, merg pe stradă aud vântul cum bate țipător, din copacii cad frunze, oamenii ce merg pe strada amețitor, vad tot felul de chipurii necunoscute aud vocii de diferite vârste. Încerc să ma ui în ochii unui domn de lângă mine. Un domn înalt, ochii căpruii deschis, îmbracat cu o pereche de blugi mai bleo si o geaca potrivită pentru vreamea de afara, dar pe cap avea un fes negru. Acest domn s-a uitat în ochii mei iar eu în ochii dânsului. Mi-a inspirat o privire cuprinsă de o teamă dar în acealsi timp si de o timiditate profndă, o privire caldă dar o față întrbătoare, poate se întreba de ce mă uit asă insistent în ochii dânsului, poate credea că sunt o ciudată, lipsită de minte, poate credea ca doar nu am ce face si mi-s-a părut intersant să mă hlobez insistent... Am vrut doar să vad ce îi poartă privirea, este un om necunoscut pentru mine, poate că nu am să il mai vad niciodată ci poate nici nu a ținut con de mine, pentru că este si normal nici nu mă cunoaște, am traversat trecerea de pietonii si am ajuns în a doua stație, a venit autobuzul foarte repede, am urcat. In cele din urma am ajuns acasă, aici mă asteaptă... Votează-mi povestea daca vrei sa afli continuarea ☺
