1993 (septembrie 13)
Romania:
Intr-o garsoniera mica doi studenti in anul doi la facultate erau inconjurati de prietenii lor discutand despre anul care avea sa inceapa si despre ultimele modificari in structurile invatamnatului. Ei bine, cel putin prietenii lor discutau.
Cei doi erau departe, undeva cu mintea pierduta pe malurile marii. Se tineau in brate si zambeau. Se gandeau la toate locurile si lucrurile pe care le vor vedea impreuna, la toate petrecerile la care vor merge, felul in care isi vor petrece tineretea impreuna.
Marea Britanie, Irlanda:
-Tati, tati, nu putem pleca deja? Miroase a injectii, mie nu imi plac injectiile.
Bobby il muta pe Greg pe celalalt picior incercand sa il linisteasca. Dar cum sa linisteasca un copil de sase ani cand nici el nu era prea calm.
-Nu putem pleca acum dragule. Trebuie sa-l asteptam pe bebe.
-Dar eu nu il vreau pe bebe. Vreau sa fiu singur ca voi sa ma iubiti pe mine cel mai mult.
Cu asta Greg se ascunse in tricoul tatalui sau refuzand sa il mai vada sau sa ii mai raspunda. Din fericire insa o asistenta iesi din salonul Maurei anuntandu-i pe cei doi ca pot intra.
-Tati, eu nu ma uit la el.
Bobby ofta luandu-l in brate pe cel mic si intra in camera de spital. Greg isi acoperi urechile incercand sa-i blocheze pe parintii sai si pe acel lucru mic si rau pe care nu si-l dorea in ruptul capului.
Bobby i-a luat incet mana de la urechea stanga si i-a soptiti micutului:
-UiteGreg, bebe are ochii tai.
Capul baiatului se intoarse brusc spre mama lui care tinea bebelusul uitandu-se direct in ochii lui. Simtea ca se topeste. Acel mic butoias de fericire il privea cu atata iubire incat cel mic era uimit. Cum il putea iubi cand il stia de mai putin de un minut? Si acele doua perle care il priveau... acei ochi albastri… Era ca si cum s-ar fi uitat in oglinda dimineata cand il ridica tatal sau ca sa se poata vedea.
-Tati?
Greg intreba incet, ca si cum i-ar fi fost frica sa nu strice legatura lor atat de importanta vorbind mai tare.
-Cred ca il vreau acum. Putem sa il pastram?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A/N:
Cam asa o sa arate capitolele.
Fiecare va descrie un an si cam ce s-a intamplat in el. Doar asta se concentreaza pe o anumita data. Cred...
La mine nimic nu e sigur.
Sper sa va placa.
Va pup!
YOU ARE READING
The 6 Years Gap |postari rare|
Fanfic-Nu uita totusi, tu aveai 14 ani cand el tocmai implinea 20. Cu aceste cuvinte Barbara se intoarse pe calcaie si pleca de langa Rose lasand-o in lacrimi.
