Despărțire

65 9 5
                                    

La insistența iubitului său,Cataleya se îndreaptă către casa acestuia.Nici nu îi trecea prin cap ce i se va întâmpla.Ea ajunge foarte repede la Edward ,când, îl vede întins pe jos,pe iarbă.Se sperie.

-Ce s-a întâmplat?Ce ai pățit?

Acesta prima dată tăcu.

-Te rog,spune-mi!

-Orice s-ar întâmpla cu mine,ma vei iubi mereu?

-Ce s-a întâmplat?Mă sperii.

-Răspunde la întrebare!

-Păi este evident că te voi iubi mereu.Ești dragostea mea.

-Bine,spuse băiatul.Așa știu că mă iubește cineva și chiar ține la mine.

Atunci nimeni nu spuse absolut nimic.Se lasă o tăcere foarte ciudată.Știai că se va întâmpla ceva pe urmă.Dar,pentru un timp,cei doi iubiți au rămas încremeniți și se uitau unul la celălalt.Ea avea niște ochi fermecători,un verde cu albastru deschis,iar el avea niște ochi căprui.Te pierzi în ochii acestuia.Când îi priveai pe aceștia se putea vedea o tristețe profundă.

-Cataleya, îți mulțumesc că îmi înfrumusețezi viața mea amară și rea. Mulțumesc pentru că îmi dai un strop de fericire.Mulțumesc că mă faci să însemn ceva.Mulțumesc că mă iubești necondiționat. Mulțumesc pentru tot!

-Și eu îți mulțumesc pentru absolut orice.Vreau sa fiu cu tine mereu.Te iubesc!

-Nu merit asta! Tu ești specială, eu nu.Eu sunt prizonierul propriului meu suflet. Condamnat să treacă peste mii de greutăți, pedepsit să stea și să observe lumea cum e ea din acea perspectivă. Aștept momentul când mă voi simți liber.Un suflet să îndure totul. Părerea acestui suflet nu contează. Este nulă. Sunt un biet suflet rătăcit în această lume.Trebuie ajutat sufletul și modelat. Mi-l înhamă toți. Toți mi-l încearcă, eu am numai de suferit. Viață...nu știu cât mai pot îndura!

-Edward,te rog,ești o persoana foarte minunată.Nu contează ce spun ceilalți din jurul nostru.Tu unde vrei să ajungi?

Ea privi în jos și observă, în zona inimii băiatului, mâna acestuia care apăsa cu putere.

-Ce s-a întâmplat?Edward....

Băiatul luă mâna. În acel moment , din ochii fetei, curgeau șiroaie de lacrimi.Acum înțelese totul. Edward, aflat în pragul depresiei, și-a pus capăt zilelor.

-Cataleya,nu fi supărată!Iartă-mă!Te rog, iarta-ma! Te iubesc!

Ochii băiatului se închiseră. A plecat definitiv ,iar ultimele sale cuvinte au fost ,,te iubesc!''

Soarele apune ușor...iar fata încă îl ține strâns în brațe pe Edward.Nu acceptă ideea că el  nu se va întoarce niciodată.



Clipe rătăcite în abisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum