Ma gandesc cum sa incep, e vorba de 4 ani diferenta intre mine si ea, ea a facut primul pas pupandu-ma pe frunte, apoi pe buze, de atunci nu am mai vorbit si ne-am sarutat intr-una, nu ne-am oprit pana nu a plecat. Acum suntem impreuna (cel putin eu asa cred) au trecut 3 luni, ei bine aceste 3 luni au fost pentru mine cat 2-3 ani, la inceput era totul asa de frumos eram atat de fericit langa ea, cand ma suna in fiecare dimineata si in fiecare seara cand vorbeam cu orele, m-am atasat atat de mult de ea. M-a mintit ca ma iubeste sau nu la inceput? Asta nu stiu, dar acum stiu sigur ca nu ma iubeste chiar daca zice ca nu poate spune asta cand o intreb, as face orice pentru ea dar nu mai am putere. Ma minte, simt asta... este cu mine doar pentru simplul fapt ca eu sa nu fiu suparat, deprimat, nervos. As vrea sa renunt dar nu pot, si ma gandesc ca nu suntem facuti unul pentru altul. Oare de ce m-a ales pe mine, doar pentru a isi bate joc? Nu are rost sa continuam relatia doar sa iubesc eu pentru amandoi. Vreau sa renunt dar n-am putere as vrea sa fie mereu cu mine, dar nu este.
Te-am iubit te iubesc si te voi iubi mereu, asta imi spune inima, asta recita gandul meu. Si orice ar fi nu as putea sa schimb vreodata ce-am ajuns sa simt cu tine n-o sa simt cu alta fata.
