●Psicho?● In Love // TaeHyung/BTS

♢.♢ 26

Credits: DooPiano: https://m.youtube.com/channel/UCNoN7dpdAlglcQWUn2pFjDA

"Aleg să mă întorc la 13 ani ca să scap odată pentru totdeauna de Chang şi de tot ce s-a întâmplat."
"Eşti sigură că asta vrei să faci?"
"Sunt cât se poate de sigură. O să pot să îmi trăiesc viața liniştită."
"În regulă." Spune şi deschide cutia de unde iese o lumină ciudată
Amețită, cad la pământ şi adorm.

Mă trezesc, iar când îmi deschid ochii am un şoc uriaş. Sunt în fosta mea casă, iar pereții îmi sunt plini de postere cu BTS. Îmi muşc buza de jos cu putere şi mă ridic din pat, mergând spre un poster uriaş cu TaeHyung.
"Ce am făcut?" Întreb în şoaptă şi încep să plâng
"Mianhae, TaeHyung. Nu voiam să fac asta. Ştii că te iubesc şi te voi iubi mereu." Şoptesc şi mângâi posterul suspinând
"Eun Jin, coboară la masă." O aud pe mama strigând de jos şi mă întorc cu fața spre uşă
"Imediat, eomma. Să mă schimb şi vin." Strig înapoi şi merg la dulap
Îmi iau nişte blugi negrii şi un hanorac tot negru, mă spăl pe față şi pe dinți, iar părul mi-l prind în coc.
Mă uit în oglindă şi rămân gură-cască la înfățişarea mea. Sunt atât de... frumoasă şi îngrijită. Nu că nu aş fi fost şi înainte îngrijită, dar fără Chang nu am mai fost în ospiciu şi nu mi-am mai făcut toate chestiile alea automutilatoare. Dar nu l-am întâlnit nici pe TaeHyung.
Mă ridic şi merg jos, iar mama mă aşteaptă cu masa pusă.
"Cum ai dormit, scumpo?" Spune cu un zâmbet uriaş pe față şi mă sărută pe obraz
"Bine. De ce eşti aşa de fericită?" Întreb când o aud fredonând
Ea nu cântă niciodată.
"Am o surpriză pentru tine care va ajunge dintr-o clipă în alta." Spune ea şi se aude soneria
"Oh, se pare că au ajuns." Spune şi fuge repede la uşă
Îmi iau farfuria în mâini şi merg în uşa bucătăriei ca să vad ce se întâmplă, iar mama deschide uşa casei. Discută cu persoana de afară, iar apoi se dă din uşă pe ea intrând PD-nim şi BTS în spatele lui. Respirația mi se taie şi scap farfuria din mâini, dar mă aplec repede după ea, lacrimile curgându-mi şiroaie pe obraji. Văd două mâini care mă ajută să strâng, dar mi-e prea frică să mă uit la el. Ştiu mâinile astea prea bine. Mă opresc din strâns şi fug după un făraş şi mătură, pe care le aduc imediat şi strâng acolo mizeria.
"Scuzați-o. Cu siguranță se bucură foarte mult să vă întâlnească. Sunteți trupa ei preferată. Camera ei e plină de posterele voastre." Spune mama şi roşesc toată
Duc mizeria, iar când mă întorc, îi văd pe canapeaua din living. Merg cu paşi înceți, iar când ajung acolo toți se uită la mine.
"Hai aici, scumpo, să faceți cunoştință."
Dacă ați ştii...
Înghit în sec şi mă uit după un loc liber, care este în fața lui TaeHyung.
Se putea să fie altfel?
Mă pun jos şi încerc să evit contactul vizual pentru că ştiu că o să încep să plâng dacă îi văd ochii.

După cum ştiam, mama şi tatăl lui Rap Monster au fost colegi, iar ea l-a rugat să îmi facă cunoştința cu trupa. Cum erau liberi azi, băieții au acceptat, şi vor fi toată ziua ai mei.
În momentul de față suntem în parcul de distracții în care am fost cu TaeHyung.
Când trecem pe lânga standul la care era ursulețul pe care mi l-a câştigat, tresar şi mă uit după el. E tot acolo, neatins şi fragil ca un fluturaş. Merg spre stand, iar băieții vin după mine, Jungkook punându-se în fata mea.
"Pe care îl vrei?" Întreabă serios şi îşi pune o mână pe umărul meu
Pe TaeHyung... Îl vreau pe TaeHyung.
"Ursulețul mic." Spun şi aud cum sticlele cad, iar TaeHyung ia ursulețul
Vine între mine şi Jungkook şi îmi dă ursulețul zâmbind. Mă uit la el şi, cum era de aşteptat, încep să plâng. Îmi şterge lacrimile, dar mă întorc cu spatele, neputând să mai suport să nu mă cunoască.
"Mianhae, TaeHyung-oppa. Jinjja mianhae." Spun şi îmi şterg lacrimile
Îi simt brațele în jurul meu şi mă blochez, scăpând ursulețul.
"Eun Jin-ah" Şopteşte şi plâng şi mai tare
"De ce plângi? Nu mai plânge." Spune Jungkook cu ursulețul în mâini, iar TaeHyung mă trage mai aproape de el
"Nu pot să nu plâng. Spuneți-mi voi cum să nu plâng în situația în care mă aflu." Spun şi îmi muşc buzele
"Dar asta trebuie să fie o zi fericită pentru tine. Ți-ai întâlnit idolii." Spune Jimin, iar eu ies din îmbrățişarea lui TaeHyung
"Sunt fericită. Sinceră să fiu, nu există cuvinte care să exprime cât de fericită sunt să vă văd. Dar sunt într-o situație delicată pe care nu aveți cum să o înțelegeți."
"Hai să-ți ştergem lacrimile şi să ne distrăm puțin. Doar suntem în parcul de distracții." Spune Jin şi mă prinde de mână
Mă trage după el până la roata mare şi mă lasă să urc prima, iar apoi îl împinge pe TaeHyung înăuntru. Înghit în sec şi îmi muşc limba ca să nu țip, iar când îl simt lângă mine mă uit la mâinile mele. Pe încheietură observ ceva ciudat şi îmi ridic mâna ca să văd mai bine.
"Pe asta nu țin minte de unde o am." Spun şi îmi dau seama că e cea pe care am făcut-o când încercam să mă dezleg
Cum e posibil ca asta să rămână? Cum?
"E uriaşă. Nu are cum să nu-ți aminteşti." Spune TaeHyung luându-mi mâna şi începând să râdă
Mă uit la fața lui şi zâmbesc când îl văd fericit. Îşi împleteşte degetele cu ale mele şi mă las purtată de val, punându-mi capul pe umărul lui.
"Ha Seok-unni ce face? E bine?" Mă trezesc întrebând, dar îmi pun mâna pe gură
"E bine. Va avea un copil în curând. Ea şi Jimin sunt foarte fericiți împreună. Au o relație frumoasă." Spune fără să se uite la mine şi îmi trag mâna dintr-a lui
"Oh... Mianhae, oppa. Mianhae." Spun cu lacrimi în ochi şi îmi las privirea să cadă
"Nu-ți mai cere scuze. Nu ai făcut nimic greşit." Spune şi zâmbeşte
"Am făcut totul greşit. Mi-am pierdut totul. I-am pierdut pe cei la care țineam. L-am pierdut pe TaeKwon." Spun plângând şi tresare
"TaeKwon?" Întreabă şi îmi ia fața în mâini
"Eun Jin-ah, nu trebuie să plângi după băieți. O să găseşti pe cineva mai bun decât el şi o să trăiți veşnic împreună." Spune şi mă sărută pe frunte
"Băieții vin şi pleacă, dar de acum o să ai şapte prieteni care o să-ți fie alături la bine şi la greu. Ce zici? Vrei să fim prieteni?" Întreabă şi întinde mâna
"Prieteni." Spun si dau mâna cu el, zâmbind printre lacrimi
Roata ajunge înapoi jos şi coborâm, iar TaeHyung mă ia de mână.
"Băieți, Eun Jin e prietena mea acum. O să fim cei mai buni prieteni." Spune cu un zâmbet uriaş pe față, iar eu sughiț
Zâmbesc şi eu şi îmi trag mâna, punându-le pe amândouă în buzunare.
"Ce vreți să facem acum?" Întreabă Suga şi cască, iar eu chicotesc
"Karaoke?" Întreb şi zâmbesc strâmb
"Eun Jin-ah, eşti cea mai tare." Spune J-Hope şi îmi zâmbeşte
Îi zâmbesc înapoi şi mergem la maşină.
Ajungem la karaoke, dar nu mai cânt singură, doar le fac corul.
"Chiar nu vrei să cânți? Sigur ai o voce bună." Spune Jungkook
"E karaoke. Nu trebuie neapărat să ai voce bună ca să cânți aici." Spune Rap Monster şi chisoteşte
"Voi toți aveți voci superbe. Eu nu pot să cânt şi să vă stric distracția." Spun, iar TaeHyung râde şi mă prinde de după umeri
"Dacă nu vrea să cânte, nu cântă. Nu o forțați pe cea mai bună prietenă a mea." Spune protector şi mă sărută pe obraz

●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●

Ziua se termină, iar băieții trebuie să plece acasă.
"Sper să mai ieşim aşa. Îmi place de tine, Eun Jin-ah. Eşti o fată drăguță." Spune Jin şi roşesc
"Mai ales când roşeşti." Spune Jungkook şi mă prinde de obraji, iar eu am un sentiment de deja vu
Le zâmbesc, iar ei intră în maşină şi îmi fac cu mâna. Le fac înapoi şi pleacă, iar eu intru în casă şi o îmbrățişez pe mama.
"Ştiu că tata e viu. Acum că Chang nu mai e, nu putem să îl chemăm acasă?" Întreb şi mă uit cu ochi mari la ea
E confuză, dar mă strânge în brațe şi îmi mângâie părul.
"O să vină acasă, scumpo. Tata o să vină acasă." Spune ea şi încep să plâng
Ies din îmbrățişare şi vreau să merg în camera mea, dar văd ursulețul lângă scări şi îl iau în brațe. Urc în cameră şi încui uşa, lăsându-mă pe ea şi dând drumul lacrimilor.
"De ce am făcut asta? De ce? De ce? De ce? Sunt aşa o proastă. Cum de nu m-am gândit că dacă nu mai merg în ospiciu, nu-l mai întâlnesc pe TaeHyung? Cum de mi-a scăpat asta? Cum de am putut să-l pierd aşa repede?"
Îmi pun ursulețul pe picioare şi le trag la piept, plângând până rămân fără lacrimi.
"Nu mai plănge, scumpo. Tu ai ales lumea asta." Aud o voce de femeie şi îmi ridic privirea
"Îmi vreau viața înapoi. Vreau să mă întorc atunci când băieții mă ştiau, când eram cu TaeHyung... Când îl aveam pe TaeKwon. Mi-e dor de copilul meu." Strig şi mă ridic în picioare
"Ai avut de ales, draga mea. Tu ai ales să îl distrugi pe Chang, dar asta a adus la situația în care eşti. Nu ai mai fost în ospiciu, mama ta nu a avut de ce să îl mai contacteze pe tatăl lui Rap Monster, fratele lui nu a intrat în ospiciu, iar tu nu i-ai mai cunoscut. Eu ți-am dat variantele, iar tu ar fi trebuit să te gândeşti bine înainte să alegi."
Închid ochii şi îmi strâng pumnii, iar ea mă bate pe umăr.
"Te rog, ajută-mă să mă întorc. Ajută-mă să îi am din nou. Nu o să pot trăi aşa şi o să fac prostia de a mă sinucide. Ajută-mă să îi recapăt pe cei pe care îi iubesc." Spun şi mă pun în genunchi, implorând-o
Oftează, dar scoate din buzunar o cutiuță şi mi-o dă.
"După ce dispar, pune asta sub pernă, apoi pune-te să dormi. O să te trezeşti la miezul nopții, dar nu o să mai fi în camera ta. O să ai două drumuri. Cel din stânga duce la tine însărcinată cu copilul lui Chang, iar cel din dreapta te duce la tine în ospiciu şi o să îți poți repara greşelile. Ai grijă cum alegi pentru că de data asta eu nu o să mai vin. O să rămâi în lumea pe care ai ales-o, fie că îți place, fie că nu." Spune ea şi îmi dă cutiuța
"Mult noroc şi ai grijă pe ce drum o iei."
Bătrânica dispare, iar eu pun cutiuța sub pernă şi mă pun aşa în pat, adormind cu ursulețul în brațe.
Ştiu ce o să aleg şi sper să nu o iau pe calea greşită din nou.

                                     Va urma...