》Perspectiva naratorului《
"Cum adică domnul Go este tatăl ei?" Spune TaeHyung cu vocea tremurândă
Nu trebuia să audă asta.
"Şşt..." Spune domnul Min şi îi face semn să tacă
Se retrag într-un colț al spitalului şi se uită în jur ca nimeni să nu îi audă.
"Cum adică sunt tată şi fiică? Explicați-vă, domnule Min."
"Nu sunt tatăl lui Eun Jin. Adică, nu cel biologic. Iar cea pe care o crede Eun Jin ca fiind mama ei, nu i-a dat naştere. Eun Jin a fost adopatată când era foarte mică, încă din maternitate, de aceea nu îşi aduce aminte de locurile din care a tot fost mutată. Nu a fost un copil dorit, mama ei abandonând-o în maternitate la câteva ore după ce s-a născut, iar tatăl ei nu ştia de existența ei, aşa că nu a căutat-o. Fosta mea soție lucra pe atunci ca asistentă maternală şi a văzut-o. S-a îndrăgostit de gropițele ei când zâmbea. Şi am adoptat-o, ea crescând cu impresia că suntem părinții ei. Ea a crescut, dar eu voiam să aflu cine e adevărata ei familie şi să îi spun toate astea când îi găseam. Eram mult prea preocupat de lucrul ăsta şi am început să îmi neglijez soția, iar ea l-a găsit pe Chang în perioada aia. M-a dat afară din casă, dar nu o puteam lăsa pe Eun Jin să ştie asta, încă era mică. Avea doar 10 ani. După ce am dispărut din peisaj, am descoperit că Bon Hwa a avut o aventură într-un club cu mama biologică a lui Eun Jin. Mama ei era prostituată."
Tânărul rămase câteva clipe pe gânduri. Nu ştia ce să facă sau să zică în momentele astea. Tot ce aflase era scos parcă dintr-un film prost.
Cum poate mama lui Eun Jin să fie o prostituată? se gândea el.
Nu putea să proceseze. Ce tocmai aflase îl şocase. Voia să îi spună totul iubitei sale şi viitoare mamă a copilului lui.
"Şi cum vă aşteptați dumneavoastră să îi ascund asta lui Eun Jin? Dacă o mint o să îşi dea seama. Iar când o să afle... Mă tem că se va întâmpla ceva urât, iar eu nu o să accept să i se întâmple ceva copilului meu. Nu ştiu cum faceți, dar până nu se naşte copilul nu îi spuneți nimic."
Se uită amenințător la bărbatul din fața lui, iar apoi se întoarce şi îşi pune un zâmbet pe față, îndreptându-se spre salonul iubitei sale.
》Perspectiva lui Eun Jin《
TaeHyung intră în salon şi se pune pe scaun căutând ceva cu privirea.
"Ăăm... Ce cauți?" Îl întreb şi se ridică de pe scaun
Închide uşa şi o încuie, iar apoi se urcă peste mine şi mă sărută.
"Ce faci?" Chicotesc şi mă uit în ochii lui
"Te iubesc mult, Eun Jin."
"Şi eu te iubesc enorm de mult. Dar ce vrei să faci? Suntem pe un pat de spital." Spun şi încep să râd, iar el îmi prinde măinile deasupra capului
"Jur că dacă îmi mai spui ceva nu mai aştept până ajungem acasă." Spune şi mă sărută scurt, iar apoi se ridică
"Dar..."
"Ce tocmai ți-am zis?" Spune şi îmi face semn să tac
Chicotesc şi îmi pun mâna pe pântece.
"Iar ăsta e taică-tu." Spun şi arăt cu degetul spre TaeHyung
"Parcă ți-am zis să nu zici nimic." Spune şi se apleacă peste mine
"Zi-i lui tati ăsta al tău că nu vorbeam cu el." Spun şi mă uit la burtica mea, abia vizibilă, iar TaeHyung pufneşte în râs şi se ridică
"Doctorul a spus că te poate externa. Unde ți-e scaunul?" Întreabă şi se ridică să îl caute, iar eu nu spun nimic
"Te-am întrebat ceva." Spune şi se uită la mine
Îi arat cu degetul spre gura mea şi îmi ridic umerii, iar el râde.
Într-un final găseşte scaunul şi mă pune în el, iar apoi plecăm acasă.
●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●
"Ce vrei să mănănci, Eun Jin?" Întreabă Jin şi intrăm în bucătărie
"Nu îi e foame. Îți zic eu." Spune TaeHyung şi mă ridică în brațe din scaun
"Dacă ne deranjează cineva în intervalul de două ore începând din momentul în care am ieşit pe uşa asta, o încurcă. Grav." Spune şi mă duce în cameră
Mă pune pe pat şi încuie uşa, iar apoi vine peste mine.
"Ce vrei să faci, TaeHyung?" Întreb râzând şi îl trag de gulerul tricoului
"Prostii. Am de gând să fac prostii." Spune în şoaptă şi mă sărută apăsat
Îmi prinde bluza de margini şi o trage în sus, dând-o jos de pe mine. Îmi desface şlițul blugilor şi îi dă şi pe aceştia jos, aruncându-i undeva prin cameră. Îşi dă jos tricoul şi îl aruncă, iar apoi se urcă din nou peste mine şi mă sărută pe gât. Coboară cu săruturile pe pieptul meu, pe abdomenul meu. Îşi ridică privirea şi se uită în ochii mei. Îmi zâmbeşte. Se ridică, mă sărută scurt şi îşi dă pantalonii jos.
●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●
Mă trezesc şi îmi deschid ochii, în fața mea aflându-se cea mai minunată persoană din viața mea. Zâmbesc şi îl sărut pe nas, iar el îşi scutură capul.
"Bună dimineața" Şoptesc şi îmi pun mâinile sub cap
Nu zice nimic. Se uită la mine şi nu şchițează nici un gest. Mă trag mai în spate, dar mă îmbrățişează şi mă pune la pieptul lui.
"Să nu cumva să pleci de lângă mine. Te iubesc şi nu vreau să te pierd." Spune şi mă sărută pe creştetul capului
"Nu o să plec. Niciodată." Spun şoptit şi îmi ridic privirea
Îl cuprind în brațe şi îl strâng cât de tare pot eu, dar sunt oprită de bebe.
"Tocmai a mişcat." Spun şi mă uit la burtică
"Poftim?" Sare din pat şi se uită speriat la mine
"A mişcat. Bebe a dat din picioruşe. Am simțit." Spun şi mă ridic în fund
Îmi pun mâinile pe burtică să simt mai bine, iar când mă uit la TaeHyung îl văd speriat şi îngrijorat.
"Trebuie să mergem la spital. E normal să mişte aşa? Dacă e bolnav sau ceva? Dacă e din cauză a ce s-a întâmplat aseară? Oh, Doamne... Poate i-am făcut ceva lui bebe." Spune şi se aşează pe pat, dar se ridică şi fuge la dulap
Scoate nişte haine şi le aruncă pe pat, iar apoi îşi ia pantaloni şi un tricou şi vine să mă îmbrace, dar îl opresc.
"Nu e nimic în neregulă cu bebe. Copii mişcă în burtică, aşa că nu ai de ce să te sperii. Nu trebuie să mergem la spital. Nu i-ai făcut nimic aseară. S-a distrat şi el puțin." Chicotesc şi îi iau fața în măini
"Bebe e bine, eu sunt bine. Toată lumea e bine. Ok? E mai bine acum?" Întreb şi îl sărut pe frunte
Aprobă şi se uită la burtica mea, încă puțin vizibilă. Îi fac semn cu capul să pună mâna, dar nu vrea, aşa că îi iau mâna într-a mea şi le pun pe locul de unde am simțit mişcare. Bebe dă din nou din picioruşe, iar TaeHyung simte asta şi tresare. Chicotesc şi îi las mâna singură pe burtică.
"Cum e? Ce crezi că e? Băiat sau fetiță?"
"E băiat. Simt asta." Spune şi se uită la mine
"O să îl învăț să joace football şi să cânte. O să am grijă de el şi o să fiu un tată bun. Îți promit asta." Adaugă şi mă sărută scurt
●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●
Vreau să îmi cer scuze pentru distanța uriaşa dintre postarea capitolelor, dar am trecut printr-o perioadă grea. Viața la şcoală nu mi-a fost deloc uşoară, iar dacă mă apucam să scriu ceva, cu siguranță era trist şi nasol.
Aş mai vrea să îmi cer scuze şi pentru că e scurt capitolul, dar am zis că trebuie să postez. E cel mai scurt capitol şi îmi pare rău pentru asta.
În orice caz, sper să nu vă supărați pentru chestia asta şi să vă placă ce am scris. ^.^
CITEȘTI
●Psicho?● In Love // TaeHyung/BTS
Fanfiction"O iubeşti?" "Da." "Dar e o psihopată!" "Ba nu e!"
