Eu încă te iubesc...

M-am pierdut căutându-te

Dragul meu,
În această seară mi s-a spus că sunt de nerecunoscut. Așa e. Am încercat să ascund acest lucru în spatele faptului că nu mai fac față programului, că cedez în fața acestuia. De fapt cedez în fața sentimentelor, o avalanșă de sentimente. Și e ciudat că nu le pot controla. De fiecare dată când mă gândesc la tine mă aleg cu un gol mare în stomac și cu o durere groaznică în piept. Cireașa de pe tort fiind mereu plânsul. Plâng ca un copil. Nu regret asta. Regret că am ajuns aici.
M-am pierdut pe mine în aceste luni. Am încercat să scap de orice părticică îmi amintea că apreciai ceva anume la mine. M-am pierdut fără să-mi dau seama. Te-am pierdut fără să-mi dau seama. Dar cum niciodată nu poți nega ceea ce ești, mereu m-am întors la varianta mea autentică. Varianta aia pe care tu o cunoșteai perfect și aveai impresia că s-a schimbat ca să scape de tine. Da, aveai dreptate. S-a schimbat( sau a încercat să o facă) doar după ce ai scăpat tu de ea. În acel moment am crezut că ăsta e cel mai înțelept lucru. Am crezut că asta o să mă mențină puternică. Nu a fost așa...
Am încercat să te caut. Am încercat să ocup acel gol lăsat de tine cu alte persoane. Le mulțumesc acelor oameni că mi-au fost alături involuntar.
Niciodată nu eram mulțumită de ceea ce ele erau. Am crezut că am devenit eu deodată foarte exigentă cu cei din jurul meu. Nu era așa. De fapt te căutam pe tine. Îți căutam calitățile și defectele în fiecare persoană. Devenisem dependentă de tine. Încă sunt complet dependentă de acele calități și defecte.
E ciudat că niciodată nu am vrut să accept că sunt dependentă de tine. De fiecare dată când ajungeam la această concluzie am încercat să o neg. Credeam că reușesc. Mai mult îmi amplificam gândurile. Intrăm în profunzimea sufletului meu, apoi mă speriam și fugeam.
Ai încercat de multe ori să îmi distrugi toate barierele de copil pe care le puneam. Mereu mă purtam stupid și încercam să evit să te las să ajungi la acele bariere. Am reușit să evit până când ai renunțat să mai lupți cu și pentru mine. Sunt al naibii de mândră de reușita mea...
Mă întreb ce ar fi fost diferit dacă nu m-aș fi purtat așa. Ai mai fi ajuns să mă urăști? Ai mai fi ajuns să mă detești? Probabil nu, dar nici nu cred că o să aflu vreodată. Știu că ceea ce crezi este că de fapt am vrut doar să mă joc. Știu că în adâncul sufletului tău ai știut mereu că am ținut la tine. Sufletele noastre au știut mereu ce simțim unul pentru altul, chiar dacă noi nu am vrut mereu să acceptăm...
Eu încă te iubesc...