Impotriva destinului- 7 ore

A sasea ora

   Deja e inutil sa mai sper. Inima trebuia sa imi fie deja adusa pana acum. Cred ca deja e clar ca o sa mor, macar sa imi iau la revedere de la parintii mei, nu?
   Aparatul care arata pulsul abia ca mai scote vreun zgomot. Inima pulseaza atat de rar incat pot fi usor asemanata cu un zombi.
   Mami era slabita, nici ca mai avea pic de apa in corp sa mai planga. Ma tinea de mana si nu vroia sa imi dea drumul. Tati incerca sa nu mai planga, dar ochii lui erau scufundati in lacrimi. Se abtinea fiindca daca plingea nu ii facea decat mai mult rau mamei.
   -Mami? Tati? zic foarte rar si greu, aproape silabisit. Nu mai am putere in mine nici sa respir.
   -Da, scumpo? Nu te grabi! Spune in ritmul tau! zice mami stand dreapta si zambind, desi era palida la fata si avea ochii rosii de la toate acele lacrimi pe care le-a varsat pana acum.
   -Imi pare rau... zic lasand acele cateva lacrimi pe care puteam sa le vars sa imi inunde fata.
   -De ce, scumpo? Nu trebuie! Nu e vina ta! zice tati privindu-ma bland desi ochii lui erau la fel de rosii ca ai mamei.
   -Ba trebuie! Am fost o fiica groasnica! Voi ati facut totul pentru mine si eu nu v-am apreciat. Doar v-am considerat vinovati ca eu sunt asa... Imi pare rau ca abia acum mi-am dat seama.
   Mami incepe iar sa planga desi nu mai avea pic de apa in corpul sau firav, slabit de la atata durere.
   -Va iubesc! Va iubesc mai mult decat orice! Voi sunteti singurul motiv pentru care nu vreau sa mor! Voi sunteti singura mea avere... zic cat de tare am mai putut. M-am oprit fiindca obosisem atat de tare incat nu mai puteam vorbi.
    -Si noi te iubim, scumpo! Te iubim mai mult decat orice! spune tati si incepe fara sa vrea sa dea drumul lacrimilor pe chipul lui imbatranit de la tot stresul pe care l-a carat pe umerii lui. Lacrimile curgeau atat de multe incat i-au udat camasa.
    Amandoi vin langa mine si ma iau in brate strans. Atunci toti incepem din nou sa plangem.
    -Te iubim! zice si mami printre suspine.
   -Mie ar trebui sa imi para rau. Nu am reusit sa am grija de tine. Sunt un tata groasnic! zice tati continuand sa planga, fara sa imi dea drumul din imbratisare.
   -Ba nu! Ai facut tot ce ti-a stat in putinta si asta inseamna foarte mult! zic eu continuand sa plang.