The Secret of The Blood

Capitolul 17-PLANSUL

- Relaxeaza-te, scumpule!Am venit sa-ti arat ceva! Si nu cred ca-ti va placea.

- Despre ce vorbesti? Ce ar fi asa de important incat sa-mi arati mie?

- Este vorba despre Elena!-spune ea pisicoasa facandu-si loc sa intre, iar Stefan nu opune rezistenta.

- Despre mine?-intreb eu uimita.

- Da!-zice ea catre mine, deja fiind in dreptul canapelei.

- Deci imi arati sau nu?

- Oh, sigur, dragule!-spune dublura mea senzuala, dupa care il impinge usor pe Stefan pe fotoliu, ea urmand sa stea pe bratul stang al acestuia.

Isi scoate din genta mica de umar pe care o avea o camera video si o deschide. Butoneaza putin acolo, vreme in care eu si Damon venim mai aproape pentru a putea vedea. Chiar eram curioasa ce avea sa ii arate lui Stefan si mai ales despre mine. Pe filmare era scena in care eu l-am sarutat pe Damon! Oh, la dracu'! Acum trabuia sa vina si ea cand eu am inceput relatia cu Stefan! Perfect! Nu se auzea ce am vorbit, pentru ca era filmat de departe, cred ca dintr-un tufis.

Stefan nu a mai spus nimic. Si-a lasat capul in jos si a oftat dezamagit. Dupa cateva momente isi intoarce putin capul spre mine, si se adreseaza mie cu o voce groasa, suparata.

- Cand s-a intamplat asta?

- Stefan, pot sa-ti explic. Doar...

- Cand s-a intamplat asta?-intreaba el intrerupandu-ma, dar acum cu tonul mai ridicat.

- Dupa ce am iesit din spital...

- Aha..-murmura el.

Apoi se ridica din fotoliu si urca scarile cu capul in jos.Ma ridic cu greu de pe canapea si ma duc in fata lui Damon. Ma uit cateva secunde in ochii lui si apoi ii dau o palma cu toata puterea din mine.

- De asta m-ai ranit dupa ce te-am sarutat?-tip eu el el, iar firicele de lacrimi se scurg pe obrajii mei.De asta ai fost asa de serios cand am pomenit de posibila noastra relatie? Felicitari! Pe langa ca ai despartit doi oameni care se iubesc, ai distrus si prietenia noastra!-spun eu putin mai linistita si apoi fug pe scari catre vechea incapere ce obisnuia sa fie camera mea. Pare putin fortat ca deja il iubesc pe Stefan, insa el mi-a dat toate motivele sa o fac chiar daca este vampir si multa lume l-ar considera un monstru, pentru mine nu este asa! Modul lui de a fi mai ales in preajma mea ma maguleste si ma face sa ma simt cea mai speciala din lume, sa cred ca eu sunt regina tuturor, ca eu sunt in varful lumii si nimeni nu ma poate dobori! Da! Il iubesc, dar nu stiu daca el mai face asta, nu stiu daca l-am ranit asa de tare incat sa nu o mai faca..

Acum ma simt asa de prost ca l-am ranit, ca l-am facut sa sufere. Daca sufera el, sufar si eu! Acum mii de ace imi inteapa inima, facand lacrimile sa se reverse si mai mult peste obrajii mei. Vreau sa il am langa mine! Vreau sa ii simt din nou gustul mentolat al buzelor trandafirii! Vreau sa simt din nou cum toata fiinta mea tremura atunci cand ma aflu in bratele lui! Deja imi e dor de ochii ce transmit atat de multa iubire numai printr-o singura privire si de sentimentul de suguranta pe care nimeni altcineva nu mi l-a mai dat pana acum...Dupa minute bune de plans ma decid sa merg la el in camera si sa il lamuresc in privinta filmuletului.

- Stefan... asculta! Macar lasa-ma sa iti spun ce s-a intamplat si dupa aceea decizi daca vom mai fi impreuna sau nu.

Se vedea ca avea ochii rosii ca si mine de la plans. Se uita la mine cateva momente si apoi da usor din cap dandu-mi voie sa vorbesc.

- Multumesc! Da...l-am sarutat pe Damon, dar nu a fost ceea ce crezi tu.

- Aaa! Acum inteleg, Elena! Tu doar il invatai pe Damon sa se sarute! Da, acum totul e clar...

- Nu asta vroiam sa spun. Atunci ne-am certat si...aveam si atunci sentimente puternice pentru tine si...um...nu am stiut cum sa trec peste si m-am apropiat mai mult de Damon si am facut o tampenie..Crezi ca m-ai putea ierta?-spun eu cu disperare in voce, chiar daca nu vroiam sa se vada lucrul asta.

- Elena,... pleaca!

- Ce?

- Doar pleaca! Ai vazut ce ti-am facut si azi, si nu mai vreau sa te ranesc, dar m-ai presus de toate, nu vreau sa mai sufar din nou!Nu mai vreau sa ma mai amagesc singur, si oricum asta nu va merge.

- Daca asta e decizia ta, ti-o respect! Atunci cand ai sa vi la mine sa iti ceri scuze, o sa ma comport ca si cum ne-am fi intalnit prima oara! Pacat de noi, dar sa nu uiti niciodata ca...te iubesc!-spun eu abtinandu-ma din rasputeri sa nu izbucnesc in lacrimi. Pot sa iau masina ta in drum spre casa?

-Da...

Am fugit catre masina trantind toate usile care mi-au iesit in cale. Am deschis usa masinii si numai dupa ce am trantit-o si pe aceea am putut sa dau drumul lacrimilor mele care se scurgeau repede pe obraji. Am rasucit cheia in contact si am calcat acceleratia. Nu ma mai gandeam nici la moartea parintilor mei, nici la Jeremy...Nu ma puteam gandi decat la ce tocmai s-a intamplat.Pleaca!Elena, pleaca! Cand s-a intamplat asta? Cand? Doar pleca! imi rasunau in minte facandu-ma sa plang si mai tare. Mi-am inchis strans ochii, incercand sa-mi iau gandul de la asta.Nu am putut! De ce nu pot? Vreau sa pot! Dar acum toate lacrimile erau pentru Stefan si nu pentru parintii mei morti, nu pentru viitorul meu sau al lui Jeremy, toate erau pentru el. Am ajuns acasa pe la 2-3 p.m. si am trantit usa in urma mea. Am fugit pe scari si am intrat in camera spatioasa plina cu lucrurile mele. M-am asezat pe un scaun si mi-am dus genunchii la piept. Am inceput sa pleng in hohote si cam asra am facut toata ziua. Inaine sa fac asta am inchis usa de la camera mea si usa de la baie. Nu mi-a trabuit nici sa mananc, nici sa beau...tot ce vreau acum este sa il am pe el langa mine.

***

Plang...tot plang de ore bune. Ma uit la ceasul care ticaie constant de pe noptiera de langa pat si vad ca este 3 dimineata. Decid sa ma culc vrand sa scap de plans. Ma tratesc pe asternuturile moi, inca care sunt pentru mine ca si cutitele in spatele meu. Perna ce obisnuia sa fie pufoasa sub capul meu, acum o simt ca o piatra ce imi sustine capul obisit. O ultima lacrima imi curge pe obrazul rece, iar apoi alunec intr-un somn adanc (,) care imi ia gandul pe moment de la Stefan.

***

Ma tezesc dimineata din cauza ciocanitului insistent care se aude in toata camera mea. Nu dupa mult timp o voce feminina se aude.

-Elena? Elena, te rog deschide! Trebuie sa iti vorbesc.

-Of!...Nu ma poate lasa nimeni in pace?!-murmur eu in timp ce ma ridic din pat si ma indrept catre usa. Rasucesc cheia in broasca zgomotos, iar matusa Jenna era dupa usa cu o tava in mana pe care era un bol cu cereale cu lapte, si un pahar de suc.

-Ce este?

-Vreau soar sa vorbim si sa lamurim cateva chestii.

Nu ii mai spun nimic si o las sa intre dupa care matusa se aseaza pe pat, aranjand putin plapuma mototolita langa perna mea. Ma azez si eu langa ea si incep ma uit in ochii ei, fiind gata sa o ascult.

--------------------------------------------

Dragilor, imi pare rau ca nu am postat de mult, insa nu am mai avut nicio idee....Urasc capitolul asta! Este banal! Nu va sfiiti sa imi spuneti parerile voastre si scuze inca o data de cum a iesit si pentru ca este asa de scurt, dar daca nu mai postam puneam povestea in pauza.