Eşti un psihopat

III

  Mergea cu paşi grăbiţi căutînd ceva cu ochii. Nu ştia ce anume, dar era sigur că cauta ceva. E straniu cînd ai nevoie de ceva, şi acel ceva te caută pe tine, dar totuşi există ceva ce vă ţine departe. Asta simţea Fillip. Ceea ce i-a făcut lui Emily era un lucru obişnuit,
s-a mai întîmplat şi urma să se mai întîmple asta era sigur. Acum ştia ce caută. Avea nevoie de iubire. Şi ştia cu ce se va termina, ştia că iar Vincent va fi lîngă el, va vedea tot şi va fi din nou în oglindă, iarăşi o oglindă nouă, ca de obicei.
  Intră în cafeneaua unde făcuse cunoşinţă cu Emily.
-Monicaa, strigă el
  Se apropie o chelneriţă de el
-Salut, Fillip!
-Vrei să ne vedem azi ?
-Desigur, după serviciu

  Monica ieşise pe la ora optsprezece, merse cîteva străzi cînd auzise vocea lui Fillip:
-Monica, vină aici.
Monica era încă speriată, dar se duse sigur spre Fillip. Acesta o îmbrăţişă de talie şi o împinse la perete. O strîngea cu corpul său, iar ei îi plăcea. Se împotrivea, dar nu avea ca scop să evadeze din strînsoare. Fillip se apropie de ea şi o sărută. Ridică mîna îmbrăcată în mănuşă. Avea de data aceasta avea un cuţit în mînă. I-a tăiat gîtul, iar Monica căzu epuizată de viaţă la pămînt.

Cînd se întoarse un bărbat îmbrăcat la fel elegant, care cu siguranţă văzuse întreaga scenă, dar totuşi îl privea calm.
-Hai cu mine. Pot să te ajut.
Peste zece secunde bărbatul zăcea la pămînt împărţindu-şi sîgele cu lumea din jurul său.
Fillip merse mai departe. Însă s-a oprit, cu aceeaşi expresie a feţei ca înainte, privind la cele două maşini de poliţie şi cei cinci poliţişti ce stăteau în faţa lui, aşteptîndu-l. Fillip ridică mîinile. Doi poliţişti veniseră să-l încătuşeze. Nu ştiu sigur ce a făcut Fillip, dar peste jumătate de minut, cei cinci poliţişti zăceau morţi. În faţa lui Fillip, apăruse parcă o oglindă, deoarece spre el mergea el însuşi.
-Vincent..
-Fillip, te-am rugat... Uite cîte ai făcut... E destul. Nu mai pot suporta una ca asta.
-Şi ce o să faci ? Nu poţi face nimic, exişti atîta timp cît eu îţi permit să exist.
-Iar tu îmi permiţi, şi o să-mi permiţi, nu poţi altfel.
Vincent s-a apropiat de Fillip, stătea acum în faţa lui, la un pas distanţă unul de altul. Vincent ridică o mînă. O mînă îmbrăcată în mănuşă neagră. Involuntar şi concomitent, Fillip făcuse acelaşi lucru. Vincent băgă mîna în buzunar şi scoase un cuţit. Un cuţit plin de sînge. Fillip îl repeta întocmai. Pentru prima dată în ochii lui se vedea frica. Vincent luă cuţitul şi şi-l băgă încet spre inimă. Fillip făcea acelaşi lucru. L-au băgat pînă la capăt. Vincent îl privea liniştit pe Fillip.
-Eşti un psihopat, Fillip, un psihopat.
  După aceste cuvinte, Vincent roti cuţitul. Ambii căzură la pămînt. Dacă erau două corpuri neînsufleţite sau numai unul nu am aflat. Dar poate o să ştiu cîndva. Ceea ce ştiu cu siguranţă este că Fillip a murit ştiind că este într-adevăr un psihopat.