Dacă un adult serios ar fi descoperit un motan vorbitor într-o sală de teatru abandonată ar fi fugit sau ar fi aruncat cu ceva în el. Dar din fericire Anastasia nu e un adult serios.
-Cum te cheamă?
Motanul se uită la Anastasia confuz și spuse:
-Umm... Nu știu. Nu am un nume.
Anastasia zâmbi și alergă spre motan.
-O să te cheme Charlie!
-De ce Charlie? De ce nu Edison? Sau Leonardo?
-Pentru că așa zic eu! Și eu sunt stăpâna ta!
-Eu nu am stăpân! Eu sunt un animal liber.
-Și-atunci, de ce ești în sala asta?
Motanul rămase fără cuvinte și decise să se retragă. Anastasia vru să-l urmărească. Dar nu o făcuse, înțelese că a greșit și că, probabil nu era treaba ei să afle trecutul lui Charlie.
Acasă, Anastasia căută cât mai multe informații despre pisici. Asta e destul de ușor, ținând cont de faptul că întregul pod a fost transformat într-o bibliotecă mărișoara.
La cină, Anastasia mai puse câteva întrebării dar fuseseră ignorate complet. Cina continuă tăcută până când mama Anastasiei, Camelia Ross o întrebă pe fetiță dacă vrea să-și lase părul lung. Anastasia avea părul negru tuns scurt și drept, cu bretonul acoperindu-i ochii verzi și migdalați.
După cină, își întrebă tatăl dacă a crescut. Cu siguranță a crescut. E cea mai înaltă din clasă.
Când se culcă se gândii la motan și la ce s-ar mai putea aștepta. Până la urmă, într-un teatru de două sute de ani te poți aștepta la orice.
CITEȘTI
Teatrul Fermecat
Fantasy"Teatrul e la fel de frumos chiar și fără magia de odinioară" Acestea au fost ultimile cuvinte ale bunicului Anastasiei Ross, nepoata directorului unui teatru vechi de două secole. În fiecare zi, teatrul stă să se dărâme sub greutatea propie, a...
