Still Breathing

Capitolul 4(Iti pasa?)

Nathan pov.
Ii vedeam privirea rece.Felul cum vorbea tot.Nu stiu ce mi se intampla dar simt ceva neobisnuit pentru mine.
Am fugit spre ea si am apucat-o repede de mana intorcand-o cu fata spre mine.Acum ea era la pieptul meu.Avea o privire inocenta dar in acelasi timp rece.
-Poți te rog sa ma lasi in pace?!spunea ea nervoasa.
-Daca imi spui ce ai patit,da te las!spun eu zambindu-i strengar
-Sa iti spun tie,care tu ma urasti?Tu care iti bati joc de mine si imi razi in față?Sti ceva eu m-am saturat de toata ingâmfarea voastra a popularilor.Toti sunteti la fel.Si la ce te gandesti ca daca ma tragi spre tine sau fi dupa mine si ma intrebi ce s-a intamplat voi ajunge in patul tau?Atunci va inselati!
Lasa-ma in pace,si vezi-ti de tarfele care este inclusa si Sophia.De ce m-ai intrebi ce se intampla daca nici macar nu iti pasa?Toti sunteti niste nenorociti,niste monstri fara mila,distrugeți niste oameni,si dupa aia mai si intrebati ce se intampla.M-am saturat de toti baieti de genul tau.Tu esti doar un afemeiat care nu stie sa prețuiasca macar o fata.Acum lasa-ma,te urasc!Am ramas complet socat de tot ce mi-a zis,si toate erau numai minciuni"Minciuni adevarate,Nathan"ea nu ma cunoastea.
**
Orele s-au terminat cu greu.Parca era o eternitate.M-am dus spre vestiar pentru a-mi pune cartile,dar ce poti sa stai linistit o clipa?Nu,era Sophia si ma trasese intr-un sarut de care ma cam saturasem.Eram intr-o stare de rahat.
-Lasa-ma Sophia!spun respingand-o
-Ce ai patit dragule?
-Mai lasa-ma cu dragule!Nu ai altceva de facut.Vreau sa ma lasi in pace si sa nu ma mai cicalești atat.
Ii puteam vedea lacrimile din ochii Sophiei,dar na...nu o iubeam,nici nu stiu ce este aia dragoste.Eram confunz.Ma simteam ciudat. Imi puneam foarte multe intrebari,la care nu aveam niciun raspuns.
Am incercat sa nu imi mai pun atatea intrebari,si am plecat de la scoala indreptandu-ma spre un parc.Mi-am aprins o tigare,simteam nevoia sa simt acel fum cum imi invadeaza plamani.
Ma gandeam numai la Erika,la spusele ei care ma cam afectau.Ce tot vorbesc nu ma injoseste pe mine nicio tocilara.
Erika pov.
Imi era rau,simteam ca nu mai pot trai in lumea asta.Ca sunt degeaba pe acest pamant.De ce toti ma urasc?De ce m-ai traiesc daca nimeni nu ma iubeste?
Eram confuza.Lacrimile imi mangaiau chipul.Nu mai pot sa mai rezist mult!
Incepeam sa plang.Am intrat repede in casa.Mama nu mai era acasa.Adica nu ii mai pot zice mama dupa ce mi-a facut.Am uracat repede scarile,am mers repede in coltul camerei mele si am inceput sa plang in hohote.Mi-am luat lama si am trasat cateva lini pe incheietura care era distrusa.
Nu am mai mancat si am plecat intr-un parc.Mi-am bagat lama in buzunar.Lacrimile nu incetau sa se opreasca.Era dificil sa le opresc,dar eram obisnuita.Atatia ani in care am doar plans in fiecare zi.
Ma apropiam de un copac,la care vin aici de cand tatal meu a murit.Cred ca e singurul care ma sustine.
M-am asezat langa el.Mi-am strecurat picioarele in apa rece.Am pozitionat lama la incheietura si eram pregatita sa fac cea mai adanca taietura.Am impins lama in incheietura mai tare.Ma durea foarte tare,dar puteam rezista.Privirea mi se incețoșa,plangeam in hohote.Incheietura era plina de sange,acesta scurganduse in apa care era limpede.Imi privesc incheietura, insa la aceasta se putea vedea osul,era ceva infricosător.Nu mai puteam rezista dar trebuia.De nervi am inceput sa imi trasez salbatic lini pe mana care era foarte ranita.
Nathan pov.
Eram pe o banca.Cred ca toata ziua mi-am petrecut-o fumand in acest parc.Ma plictiseam,dar nu vream sa plec de aici.Am inceput sa ma plimb.De la indepartare puteam vedea o silueta de fata,avea picioarele in apa,si cred ca plangea.
Am incercat sa ma apropi,dar cu cat ma apropiam mai mult silueta se facea mai cunoscuta vederii mele.Dupa cum credeam,fata plangea in hohote,incheietura ei era plina de taieturi adanci.Fata s-a pozitionat intr-o parte incat o pot vedea.Ea nu m-a observat,dar eu da.
Mi-a mai luat putin timp sa imi dau seama cine este.Era Erika,plangea.Am stat si am observat ca avea o taietura adanca in incheietura. Plangea rau.In a doua clipa i-a lama sau asa cred ca era,si incepe sa se taie salbatic pe mana deja ranita.
-Hei!!Opreste-te!spun eu nemairezistand sa o vad asa.
Ea se opreste si se uita confuz la mine.
M-am apropiat de ea,si i-am luat lama plina de sange din mana.
-Da-mi-o inapoi!spune ea slaba.
-Nu pot sa te las sa iti faci rau.
-Am zis sa mi-o dai!spune mai nervoasa decat prima data.
-Nu!
-Lasa-ma in pace si vezi-ti de viata ta!spune rece.
Ma apropi de ea.Intre noi era o distanta nu foarte mica,se uita in ochi mei profund.
Am mai facut un pas in fata,insa ea facuse un pas in spate.
-De ce faci asta?
-De ce te intereseaza?
-De ce imi raspunzi printr-o intrebare?spun eu chichotind,insa ea tot rece se uita.
-Lasa-ma,si da-mi-o inapoi!spune incercand sa para autoritara.
-Nu!Spun simplu si fac doi pasi micuti in fata.Ea incercand sa se departeze de mine,copacul din spatele ei o bloca.Eram fata in fata,ii puteam vedea durerea din ochi.Din nou acea sclipire, reinvie in ochi ei caprui.Ii pun mainile pe obraji ei stergandu-i lacrimile,sincer nu stiu de ce am facut asta,dar am facut fara sa gandesc.
-Lasa-ma nu am nevoie de nimeni sa imi stearga lacrimile!
-De ce esti asa?
-De ce sunt?Nu vreau sa fiu slaba in fata voastra.Crezi ca cu o mangâiere iti voi cadea in plasa?Nu.Acum lasa-ma!De parca ti-ar pasa de mine!
-Imi pasa!Am scos pe gura tocmai ce nu trebuia.
-Nu te cred!Nu am nevoie de pasarea nimanui!
Ma uit la mana ei care avea mii de taieturi era ranita.Fara sa ii mai zic ceva ii iau mana pentru a o vedea.
-I-a mana de pe mine!spune tragandu-si mana.
-Hai cu mine!
-Nu vin nicaieri lasa-ma!
-Vino!Spun eu nervos de atitudinea ei,eu vreau sa o ajut iar ea ma respinge
-Nu vin!
Atunci nu mai ezit si o iau fortat si o duc in parcarea in care aveam masina.
-Ti-am zis sa ma lasi!!
Am deschis portiera si am luat setut de primul ajutor.
I-am desinsfectat rana,iar apoi i-am bandajat mana.Se uita confuza la mine.
-Cu placere!Spun dupa ce am terminat .
-Ti-am mai zis nu am nevoie de ajutorul nimanui!
-Ba da ai nevoie de ajutorul meu Erika!
-Ba nu!
-Hai sa te duc acasa!
-Ma pot duce si singura!
Nu mai zic nimic si o las sa plece.
Ma simt ciudat in preajma ei,este diferita si dificila.Este rece.Se vede ca trece printr-o perioda grea.Gandul imi era numai la ea.Simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare cand ma gandesc la ea.Ma simteam ciudat.M-am pus in pat sperand ca voi putea adormi,dar gandul la ea nu ma lasa sa dorm."Cineva este indragostit!!"spune vocea din capul meu.
-Nu sunt indragostit, mai ales de Erika!spun vorbind singur."Nu poti nega ca nu simti ceva mai ales pentru ea!"din nou vocea din capul meu vorbeste fara sa gandeasca.
-Voi sta departe de ea,numai ca sa o uit!
Erika pov.
Eram complet confuza la ce tocmai astazi s-a intamplat.Lui ii pasa de mine?Intr-un colt al sufletului meu s-a umplut acea particica cu putina fericire.Nu am mai simtit asa ceva de vreo cinci ani incoace.
Intrebare ce ma macina este,Lui chiar ii pasa de mine?
"Nu,nu are cum sa ii pese de tine Erika,frumoasa nu esti,nu ai forme deloc ca celelalte,si cel mai important este ca esti o tocilara" spune vocea din capul meu.
-Da poate ai dreptate!Imi fac iluzii.
Am inceput sa plang,de cinci ani in fiecare zi plang.Totul este un infern.As vrea ca totul sa se termine,insa astept,astept si sper ca aceasta viata mi se va schimba candva.
Dar cand?
Incerc sa înlătur totul gândurile tot!Insa sunt prea slaba.Incerc sa adorm,dar vocile ma țin din nou treaza.
"Off Erika,viata nu ti se va schimba niciodata,degeaba astept,termina odata cu infernul asta!Nu vrei sa traiesti undeva unde e mai bine?"," Las-o,sa astepte,oricum nimic nu se va intampla in viata ei!"
**
Ceasul imi suna disperat.Am putut numai o ora sa dorm.De aseara gandul imi este mai departe de cand credeam vreodata.