Am fost, sunt și voi fi mereu a ta orice s-ar întâmpla

Un nou inceput

Japonia 2017

?:-Bunico, bunico!!! Am găsit o pasăre micuță!!!!  Uite ce frumoasă e!!! Pot să o păstrez???
Sar:-Sigur scumpo. Dar ești sigură că te vei descurca?
?:-Buni, am 6 ani sigur ca ma descurc!
Sar:-Bine samariteano, vino la masă acum.
?:-Ce mâncăm?
Sar:-Ramen!
?:-Hmmmm...am mâncat ramen acum doua zile
Sar:-Și vei mai mânca peste alte doua zile
?:-Bunico de ce îți place atât de mult ramenul?
Sar:-E o poveste lunga draga mea...poate într-o zi, când vei fi destul de mare ca să înțelegi îți voi povesti.
?:-Mamei în plăcea ramenul?
Sar:-Chiar deloc! În schimb, tatăl tau asta mânca toată ziua.
?:-Ști, câteodată îmi doresc să fie aici cu noi dar apoi ma gândesc ca te iubesc prea mult ca sa pot sa te împart cu altcineva.
Sar:-Ooo Mishti și bunica te iubește enorm de mult! Mai mult ca oricine pe lumea asta!
M:-Bunico, povestește-mi despre părinții tăi. Am văzut o poza cu ei dar nu e foarte clară.
Sar:-De ce vrei să ști?
M:-Pentru că, toți copiii de la școală știu de la bunicii lor că mama ta a fost cel mai bun medic ninja, ca a întrecut-o chiar și pe Tsunade, al 6-lea Hokage iar tatăl tău, Sasuke Uciha a făcut parte din celebru clan Uciha. E adevărat că ești singura supraviețuitoare a clanului?
Sar:-Scumpo, îti voi povesti toate astea când vei mai creste. Sunt lucruri pe care, dacă ți le povestesc nu le vei înțelege.
M:-Of bine,fie. Ma duc afară sa ma joc.
Sar:-Nu te îndepărta de casă!!!! Mishti!!! Ai auzit?
M:-Sigur buni!!!!! Te iubesc!!!

Sarada pov.
Pff...fetița asta e tot mai energică pe zi ce trece. E exact ca mama ei. Ei bine, aceasta sunt eu, Sarada Izuki, fosta Uciha. Orfană de 50 de ani, văduvă de 15 și fără copil de 6. Am avut o fată pe nume Sarakura care s-a căsătorit cu nepotul lui Naruto Uzumaki, Narusato. Narusato a murit într-o misiune iar fata mea care a născut în aceeași zi, a muritor deoarece a născut foarte greu. Avea 26 ani când a născut...Copiii s-au iubit de mici, se întâlneau pe ascuns seara, iar inevitabilul s-a produs. Am fost supărată o vreme. O feream de oameni. Până când a început să-i crească burta, sa miște copilul,fata mea era tot mai frumoasă iar el o iubea nespus, o vizita zilnica, mi-a cerut mâna ei de zeci de ori dar orgoliul de mamă rănită mă impiedica sa accept. Dar cu câteva zile înainte de nașterea lui Mishti i-am căsătorit. Soțul meu?  Soțul meu era un bărbat frumos, cu un suflet bun, m-a iubit extrem de mult și m-a respectat enorm. L-am cunoscut după 6 ani de la moartea părinților multă. Am avut o relație frumoasă, eram doi tineri ce se iubeau în ciuda tuturor piedicilor care ne erau puse. Ani la rand am încercat sa avem un copil, am pierdut 4 sarcini. Când speranțele noastre erau dărâmate, atunci s-a întâmplat să rămân însărcinată cu Sarakura. Am avut o sarcină foarte grea. Stăteam mereu la pat, nu puteam lucra nimic. Kasori, soțul meu făcea toată treaba. Ei bine, acum sunt o pensionară de 62 de ani care își creste nepoata, gătește și face curățenie pentru a-sigur ocupa timpul cu ceva. Am o viață liniștită, o nepoțica superbă și o pisică care îmi tine de urat când Mishti e la școală.

De aici începe partea a II-a!