In povestile normale , se spune ca printul vine calare pe calul sau alb,incercand sa trezeasca printesa adormita,printr-un sarut.
In povestea aceasta,este vorba de Leah,o frumoasa fata cu un trecut macinator dar cu un curaj si cu o putere pe care nu...
Dupa o misiune putin mai dificila in care trebuia sa salvam 2 vanatori de umbre,am ajuns in sfarsit la Institut. Am mers direct la dus si dupa ce l-am gatat,am mers sa ma culc . Era tarziu. Toata ziua am fost ocupati cu misiunea asta. Hainele mele au fost patate de noroi si sange plus plasma de demon. Scarbos. Izzy inca isi cauta cadourile cand am intrat eu in camera. E sora mea dar tot e ciudata. Plus,cadoul meu e in camera mea si nu voi lasa pe nimeni sa intre in ea . Aproape uitasem ca Leah exista. Mi-am verificat ceasul si am vazut ca este 2 dimineata. Ciudat.. ar fii trebuit sa fie aici la 22. M-am dat jos din pat si am mers la usa ei unde am batut de 2 ori. Nimic. Dupa ce m-am gandit ca e o idee proasta sa o deranjez,am mai batut de 2 ori. Tot aia era. Am deschis usa incet si am vazut ca nimic nu era atins .. nu a venit. -Oh doamne. Spun mai mult oftand,lasandu-mi capul pe spate M-am intors pe calcaie si am mers inapoi in camera mea. Am incercat sa adorm dar nu am reusit. Ma tot gandesc la ea. De ce ? Nu stiu.
Leah P.O.V Sunt aici de ore bune. Nu stiu cand e zi sau noapte. Pentru mine e acelasi lucru: intuneric. Rosul laselor imi dadea o vaga lumina ceea ce imi permitea foarte putin,sa imi vad rana. -Heei! Strig cat pot de tare -Nu mai tipa atata. Spune cand ajunge langa celula mea -Adu bandaje. Spun autoritara -O dar facem pe sefa? Spune surprins si vine la mine,eliberand pentru o secunda 2 lasere pentru a intra in celula mea Am incercat cat de mult am putut sa ma dau in spate dar nu am putut din cauza laserelor. -C-ce faci? Spun balbaindu-ma usor -Ceea ce te-a facut o femeie fericita. Doar ca fara partea in care tu esti fericita.Spune venind si ridicandu-ma cu mainile si aruncandu-ma in laserele din spatele meu,eu urland de durere El vine si ma arunca mai departe,ajungand la lasere,unde ma ard .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vine la mine si ma intinde pe burta,asteptand putin si cand vreau sa ma intorc,el ma tranteste la loc. Tot corpul deja amortit de durere,nemaiputand sa se miste sub greutatea corpului sau presat de al meu. Am simtit pantalonii mei dezvelindu-mi picioarele. Stiam ce urmeaza. Vorbele nu mai aveau rost.. nimic nu mai avea rost. Durerea simtindu-se imediat,si aprofunzând durerea corpului meu. Nu mai reactionam,nu mai miscam. Nu mai faceam nimic. Nu mai aveam ce sa fac. Voi muri. Voi muri tanara fara macar sa las in urma mostenitori . Dupa ce si-a terminat treaba murdara,s-a ridicat si m-a luat de umeri aruncandu-ma inca o data in laserele taioase. Apoi ma ia si se transorma in varcolac,luandu-ma de guler si aruncandu-ma pe jos,si-a scos ghearele si mi-a zgariat fata. Am incercat cu putinele puteri sa il dau jos dar nu am putut. Ma simteam secata de puteri. Totul incepea sa devina negru . Pumnii lui venind parca ca niste artificii inspre fata si burta mea. Tot ce faceam eu era sa scuip sange . Gustul metalic ramanandu-mi in gura dupa ce acesta m-a mai aruncat o data in lasere mai apoi plecand. Cu putinele puteri m-am tarat pana mai pe o parte pentru a vedea cum se indeparteaza. Dupa ce am vazut ca a incuiat usa de la coridorul lung,mi-am amintit de ceva. Telefonul meu de rezerva. Mi-am scos,scancind si cat de rapid am putut,cizma si mi-am vazut telefonul subtire. Am cautat cu degetele amortite de durere si frig,numarul lui Alec. Era ora 5 dimineata De ce el? Pentru ca nimeni altcineva nu ar raspunde la ora asta. Am format numarul lui,degetele mele pocnind usor la fiecare indoitura facuta pentru a putea atinge patratelul cifrei. Am asteptat cam mult timp si nu a raspuns. L-am mai sunat inca o data si inca o data pana cand am auzit vocea sa ragusita. -A-alec. Spun incet si ragusit -Cine e? -Leah. Spun rapid -Hei. Da. Esti ok?Ai ajuns? Spune vizibil somnoros -Alec. Alec,te rog ajuta-ma. Theo nu e mort. M-a rapit. Te rog . Nu mai pot sa vorbesc mult. Vrea sa ma omoare. Te rog vin-o aici! Spun incat sa ma auda si sa nu ma balbai pentru a putea intelege -Poftim? -Grabeste-te . Nu mai e mult . Maine,de Craciun,ma va omorî. Te rog,Alec! Spun deja plangand -Vin chiar acum inspre New Orleans. Unde te gasesc? -Ultima data imi amintesc ca am fost la marginea New Orleans-ului. -Ok. Te gasesc eu. Sa nu iti fie frica. Vin imediat! Striga si apoi inchide. Mi-am pus telefonul pe silentios si am pus totul la loc. Exact cand m-am pus eu la locul meu,l-am auzit pe Theo intrand pe hol. A venit peste cateva secunde la mine cu o tava in mana. -Poftim. Macar cu atat iti sunt dator. -M-ai facut sa te iubesc. M-ai facut sa ma indragostesc de tine. M-ai facut sa imi indepartez prietenii de mine. Mi-ai stricat viata. Mi-ai ruinat viata. Crezi ca vei scapa nepedepsit? Spun dur -Pai se pare ca nu e nimeni care sa te auda,deci da. -Macar imi zici unde m.ai adus? In alta tara? Pe alt continent? -Cred ca ar fii cazul sa stii,avand in vedere ca nu ai cum sa contactezi lumea de afara si cum o sa mori peste ceva vreme. Spune acesta verificandu-si ceasul de la mana. -Mersi. Macar atat. Spun incet -Mlastina din New Orleans. Vei muri in mlastina. Ghost Swamp. -Multumesc. Spun dur stand in coltul meu
