Ma trezesc imbratisand pe cineva... Ihmm, ce bine miroase...Deschid ochii incet si ma uit in fata mea. Y-Y-YATO?! Ce naiba se întamplă si de ce sunt in camera lui? Ok... Respira si calmeaza-te. Poate te-a adus aseara aici si tu erai asa obosita ca nu mai stiai ce se intampla. Oh, nu! Se trezeste! Afunda repede capul in pieptup lui sa nu observe.
-Neata... Zice el cascand.
-Cum de ti-ai dat seama...? Intreb eu rosind,dar inca fiind cu capul afundat in pieptul lui.
-Esti calda...Te-ai inrosit. Iar dupa ce a spus asta mi-a aplicat un sarut protector pe frunte.
-Sa stii ca nu ma ajuti deloc asa. Si logic ca am inceput amandoi sa radem ca istericii.
Ma simteam nu bine...ci foarte bine in prezenta lui!Era ca si cum s-ar mai fii intamplat toate astea o data si inca o data, asa m-am obisnuit. Dar nu acesta e motivul, ci adevaratul motiv pentru care stau acum imbratisata cu el este...pentru ca il iubesc mult pe brunetul asta impiedicat.
-Iti place acolo? Ma intreaba el chicotind si intrerupandu-ma din ganduri.
-Dwa... Chiar foarte mult!
-Ook... Stai cat iti doresti.
-Stiiiii-
-Ti-e foame.
-Vai ce bine ma cunosti, tu nebunule!
Ok, la faza asta nu ne-am putut abtine si chiar am izbucnit intr-un ras groaznic. Dupa aceea eu m-am ridicat si m-am uitat cum eram imbracata... doar un tricou alb. Cand am vrut sa ma intorc Yato mi-a izbit in fata o pereche de pantaloni de training negrii si un tricou cu Skillet -o trupa de-a lui preferata. M-am dus la baia lui -lojiic- si am decis sa fac un dus. Parul l-am asezat intr-un coc dezordonat iar dupa ce mi-am dat jos tricoul am intrat in dus. Apa calda imi alinta corpul, iar gelul de dus imi mangaia pielea. Haa...miroase exact ca Yato... Stai ce?! De ce am zis asta?Adica teoretic suntem impreuna dar nu stiu daca el a spus adevarul aseara sau era cu glumele la el. In fine, nu trebuie sa ma gandesc la asta acum.
Am finalizat dusul destul de repede si m-am imbracat in ce mi-a dat Yato. Dupa mi-am aranjat puţin parul si am decis sa cobor la micul dejun. Intr-un final am intrat in camera de luat masa si...mi-a picat fata. Toată lumea era asezata la masa, parintii, Yato si Yukine... Ma simteam ca o intrusa, chiar daca ii cunosc pe toti de atat de mult timp.
-Ăăămmm... B-buna dimineata.
- "Ăăămm, ăăămmm!" Chiar nu poti sa fii mai bâlbâita?! Zice Yukine, rastit.
-Yukine! Nu fii nerusinat! Ne cerem scuze, Ayumi. Ia un loc! Imi spune mama lor, dna. Anna.
-Multumesc... Dar nu imi este foame. Ma duc sus... Sa ma pregatesc ca sa plec acasa.
-Se poate asa ceva?! Sa nu faci tu macar o data pe victima?
-Yukine... Nu am nevoie de reprosurile tale. Stiu si eu cine sunt si ce fac.
-YUKINE! Sa iti fie rusine ca o faci pe Ayumi sa se simta prost. Dupa ce ca a trebuit sa te suporte toata copilaria. Chiar ne pare din tot sufletul rău... Esti sigura ca nu iti este foame?
-Sunt sigura, multumesc mult oricum. Zic eu dupa care dau sa plec, dar intre timp il aud pe Yukine din spate: "Cum adica sa ma suporte? Cu Yato cum ramane?!"
In fine, ajunsa in camera imi caut hainele de aseara si le gasesc la un moment dat, dupa care le impaturesc. Pe toate le asez intr-o punga gasita prin camera si apoi imi iau telefonul in mana. Ora 11:30...ar trebui sa il sun pe tata. Apelez dar suna ocupat. Incerc sa o sun pe Anzu dar primesc acelasi raspuns... Adica nimic. Ma asez pe pat turceste si incep sa ma joc cu cateva suvite din par. Nu credeam ca voi zice asa ceva, dar abia astept sa merg maine in excursia aia aiurita... cu cortul. Cred ca avea tata prin pod un cort mai incapator dar sincer e bine daca imi ajunge doar pentru mine, doar nu va aşteptaţi sa stau cu cineva.
Stateam intinsa pe o parte cu ochii inchisi cand brusc aud pe cineva care intra in camera. Mi-am dat seama cine era si fara sa ma intorc, deoarece acel cineva s-a aşezat langa mine si m-a luat in brate. Hmmm, stiu ca nu ar trebui... Dar ii ADOR mirosul! E asa linistitor si cand ii simt caldura, cand il simt lipit de mine parca sunt in rai. Deschid incet ochii si ma ridic dinnou, asezandu-ma cu fata la el, cu picioarele incrucisate. Tacerea dintre noi e prea apasatoare, insa privirile noastre nu se dezlipesc deloc.
-Te iubesc... Spune el rupand tacerea, apoi sarutandu-mi mana dreapta.
-Ș-şi eu...
-Stiu ca nu prea esti tu obisnuita cu lucruri in genul, dar sa stii ca nu vreau sa ai retineri fata de mi-
Si de aici nu l-am mai lasat sa continue, aplicand pe buzele lui un sarut cald si tandru. M-am restras puţin, ramanand intre noi doar doi centimetri, uitandu-ne dinnou unul la altul. Avea un zambet adorabil care m-a facut sa ii anticip urmatoarea miscare. M-a tras in cel mai pasional sarut pe care parca l-am avut vreodata dupa care m-a urcat peste el. Fara sa vreau am pus mâna pe pieptul lui tare si din cauza ca am rosit mi-am dorit sa desfac sarutul... Dar nu m-a lasat. In final buzele noastre s-au despărţit, pentru a permite sa mai luam puţin aer. Ne tineam amândoi de maini fara sa zicem nimic, privindu-ne. Brusc, mi-am amintit ceva...
-Azi trebuia sa ne vedem cu ceilalti, nu-i asa? Fii un iu-iubit bun si du-ma si pe mine acasa ca sa ma pregatesc. Te roooog... Ii zic eu facand niste ochi de catelusi.
-Nu stiu daca iti imaginezi dar cand mi-ai zis iubit am devenit brusc cel mai fericit. In plus, ce nu fac eu pentru tine.
Se ridica si ma ia in brate eu incolacindu-mi picioarele in jurul lui. Ma tine cu o mana de spate si cu o mana de fese, lucru care nu imi era chiar comod dar nici nu imi displacea. M-am dat la un moment dat jos si am apucat sacosa aceea cu haine. Am mai aşteptat puţin sa se duca la baie si sa se schimbe, iar apoi cand a iesit era gata... In afara faptului ca nu avea tricou pe el. Nepasator fata de faptul ca e cam prima data cand ii vad pieptul si abdomenul acela lucrat parca de zei...se duce la dulap si cauta un tricou.
-Ce crezi ca ar trebui sa port?
-Paaai...zic ducandu-ma langa el... Cred ca asta e bun!
Aleg un tricou alb simplu pe care il pun imediat pe el dupa care isi ia hanoracul, ma ia de mana si plecam.
Cât se poate de repede ajungem la mine acasa, il sarut pe obraz si ma duc sa ma schimb. Nici nu as vrea sa il las sa astepte dupa ce a fost asa tandru asa ca hai sa ne grabim puţin. Ajung ca Super Sonic in camera mea dupa care scot din dulap o pereche de blugi tip colanti, o bluza cu maneca trei sferturi si aleg niste bascheti la întâmplare. Imi pieptan dinnou parul si il las liber, dupa care imi dau cu un luciu rozaliu pe buze, puţin rimel si gata. Iau o geanta de umar ceva mai mica si imi pun telefonul, portofel etc; apoi decid ca sunt gata. Cobor si totusi ma duc la bucatarie sa vad ceva. Aha, am avut noroc de data asta. Anzu a mai lasat cateva briose cu fruct de padure. Avand in vedere ca sunt preferatele lui Yato sper sa le accepte ca pe un "multumesc! ".
Imediat am si ajuns in fata casei si i-am dat lui Yato ce merita. Acesta s-a bucurat foarte tare, dar cand am verificat ceasul de la mana mea am observat ca mai avem jumate de ora sa ajungem in parc.
-Avem timp si de o plimbare pe jos pana acolo asa ca haide brunetul meu, la druuuuum!
-Bine, bine blondo. Fac si asta pentru tine.
Am mers ceva timp si am vazut deodată parcul. Ma simteam super bine, nimic nu credeam ca imi va distruge starea asta perfecta...sau asa credeam. O claie de par roscat, lung pana la spate -pe care mi-as fii dorit sa il tund cu secera- statea in fata mea zambind arogant. Alaturi de prinţişorul ei pe cal alb stateau si imi urmareau fiecare miscare. Incepeam sa respir sacadat si sa ma panichez cand deodata Yato mi-a pus mana peste umar si m-a lipit de el in semn de "E a mea, stati calmi".
Yato's pov.
O puteam simti cum se agita si cum incepe sa se incordeze. Mi-a strans cred ca fara sa stie mana, usor. La momentul ala l-am vazut pe Yukine aruncandu-si privirea spre ea si am facut un pas care m-a surprins si oe mine...mi-am pus mana dupa gatul ei si am lipit-o brusc de mine, zambind superior. Nimeni nu mi-o ia pe Ayumi, nu acum ca este a mea. Ne-am salutat cu mai toti din grup si apoi am pornit spre centrul acelui parc. Se pare ca micuta mea blondina se liniştise, perfect! Am ajuns la un fel de camp verde. I-am ajutat pe Ayumi si Ayato sa puna o patura si sa mai impartim gustarile apoi ne-am asezat si noi.
-Siiiii, voua cum vi se pare exursia asta cu cortul? Intreaba Ayato.
-Nu stiu... Nu pare mare lucru. Zice Yukine, cu o voce de expert.
Ma plictiseam teribil si imi doream sa plec acasa. Insa ar fii trebuit sa nu ma gandesc la asta... Deoarece ce era mai rău urma sa vina. Telefonul mi-a vibrat in geanta. Am deschis geanta, l-am luat si m-am depărtat puţin, răspunzând.
-Buna ziua... Ayumi Haku?
-Da... Cine întreabă?
-Doctorul James, cardiologul tatalui dumneavoastră. A suferit un atac de-
-Ce?!
Sall... Ok, scuze ca postez asa greu si ca na, acest capitol poate nu a fost asa interesant. Dar nu stiu ce sa va mai pregatesc si incerc sa fac ceva care sa va multumeasca. Daca ati putea sa ma sustineti in continuare in numar lafel de mare as fii mai mult decat recunoscatoare TUTUROR! Ne vedem cu un capitol nou, mult mai interesant si WOW... Bye-bye!
