-Alo,da?
-Yato...Am nevoie de tine.
-Iar eu de timp ca sa ma relaxez...
-Vorbesc serios.Ayumi a lesinat la sport si deja m-am oferit sa o duc la spital.Ma rog,am mintit la faza cu spitalul,dar trebuie sa vii sa ne iei de la scoala.
-Ăăă,ce?!Cum...?Stai,deci Ayumi a lesinat si tu vrei sa o luam de la scoala si sa o ducem acasa?Ok,mie imi convine.
-Yato...
-Ce e?
-Nu pui mana pe ea.
-Ok,ok.Hai ca ajung imediat, oricum sunt prin zona.
Si imediat fratemiu a inchis apelul. M-am intors spre persoana care statea pe banca din sala.Doar eu si mica printesa ne aflam acolo,asteptandu-l pe domnul Frate mai Mare si masina lui magica sa ne duca acasa.O priveam cum dormea si mi se parea foarte adorabila,ca de fiecare data,bucurandu-ma de caldura care o transmitea chipul ei.Imi e dor sa fim dinnou prieteni si sa ne simtim bine impreuna,mancand inghetata si plimbandu-ne prin parcuri.Abia astept ca totul sa revina la normal si sa fim dinnou noi: cei doi superi prieteni care il sacaie la cap pe fratele mai mare.Era altfel cand eram mici,iar acum parca s-a schimbat ceva intre noi si simt ca ceva anume ne indeparteaza...dar oare ce?!Nu stiu si momentan nu are rost sa imi bat capul acum,ci am de gand sa discut mai tarziu cu ea si sa rezolvam tot.
La un moment dat apare un tip inalt,cu par brunet si imbracat aproape tot in negru,inafara de baschetii colorati neon.Cand ajunge in dreptul meu,imi arunca o privire superioară si iritanta,iar apoi ii ia rucsacul lui Ayumi.Eu o iau in brate si ne indrepram spre masina parcata fix in fata scolii,iar cand ajungem la ea,ma urc in spate si o pun pe Ayumi cu capul in poala mea.Yato pune geanta ei in portbagaj iar dupa ce urca si el,introduce cheia si apasa imediat pe acceleratie.Ma uitam pe geam si ma gandeam la...nimic.Imi era somn si foame,iar ultimul lucru pe care mi-l doream era sa inceapa fratemiu o discutie dinnaia gen "Deci...I-ai spus?".Si uite ca mi-am primit si raspunsul.
-Deci...I-ai spus?ma intreaba el in timp ce asteptam la semafor.
-Ce sa ii zic...si cui.
-Yukine,nu fa pe prostul cu mine. Stiu ca o iubesti extrem de mult pe Ayumi,dar care e logica sa fi cu cealalta?
-Sa stii ca si eu stiu ca tu o placi pe Ayumi si chiar daca ma dezgusta chestia asta,oricum nu e treaba ta.Nu te baga unde nu stii ce se intampla si veza-ti de viata ta...E problema mea daca vreau sau nu sa fiu cu Ayumi.
-Bine,bine...Nu te ambala.Doar vroiam sa iti zic ca ar trebui sa te gandeti mai repede la ce simti pentru ca poate atunci cand te vei desparti de Chelsea si vei fii gata sa o iei de la capat cu Ayumi,va fi prea tarziu.
-Ma rog...Stiu ce fac.
-Ok,am incredere...fratioare.
Yato are mare dreptate in legatura cu ce zice despre chestia asta cu Ayumi si Chelsea.Dar nu stiu pe cine sa aleg si nici nu vreau sa ii ranesc sentimentele vreuneia.Deja s-au certat din cauza asta si nu vreau sa se mai intample...Sunt cele mai sincere, bune,dragute si kawaii prietene,iar asta inseamna ca nu le pot trada pe niciuna.Si totusi,cum voi reusi sa aleg fara sa existe consecinte.Hmmm...
-Cum voi reusi sa aleg fara consecinte...cum voi reusi sa aleg...
-Ăăă...?Ce ai spus,Yukine?
-Aaa,Yato...am zis-o cu voce tare.Adica,nimic doar ma gandeam la ceva...
-Ok,dar sa stii ca niciodata nu va putea exista o alegere fara consecinte. Totusi,timpul le repara pe toate, aminteste-ti...
-M...mersi...
La un moment dat Yato incetineste, ceea ce inseamna ca am ajuns acasa. Se pare ca a parcat in fata garajului si acum puteam coborî,ma rog...Ayumi nu s-a trezit inca.Am deschis portiera si apoi am incercat sa o iau in brate, dar era sa ii vina portiera in cap si mie peste mana,daca fratemiu nu o prindea la timp.Am reusit sa o asez pe printesa calumea in bratele mele si alaturi de brunetul super relaxat am intrat in casa.Acesta m-a ajutat sa o duc pe Ayumi-chan in camera mea si apoi a plecat,cel mai probabil in camera lui.Am reusit sa o imbrac pe blondină intr-un tricou mai larg de-al meu si sa o pun in pat,apoi invelind-o. M-am dus si eu sa ma schimb intr-o bluza cu maneca trei-sferturi si niste pantaloni comozi,iar apoi m-am asezat si eu langa minunata creatura si am adormit.
*******
Ayumi's pov.
Sunt invelita de o caldura tandra si plina de parfum...Simt ca dorm pe un norisor pufos si sunt înconjurata de ingersi dragastosi. Incerc sa deschid ochii incet ca sa ma pot obisnui cu lumina si...tot ce vad e chipul calm al lui Yukine,care doarme.Ce caut eu la el in camera?Cum am ajuns aici si oare cat timp am dormit sau am fost inconstienta?Incerc sa ma intorc dar il trezesc pe Yukine si imediat cum deschide ochii,acestia sunt umpluti de fericire si binevointa instantaneu.Ma privea grijuliu si imi rotea vreo doua suvite de par pe degete.Eu doar stateam cu capul in jos si incercam sa nu spun nimic.
-Hmmm...
-Ăămm,ce...ce e?Esti b-bine?
-Hăă?Aaa,nu...adica,sunt bine. Numai ca esti foarte frumosa la fel ca o raza de soare.
Dupa ce mi-a zis aia,m-am intors cu spatele la el si am incercat sa imi ascund fata putin rosie...plus ca nu imi era deloc comoda situatia in care ma aflam.Totusi,era la mintea cocosului ca el va insista si va veni langa mine,punandu-si mana dupa talia mea. (poza la media) In momentul ala nu mi-a venit decat o singura idee: sa ma retrag usor pe sub el si sa il fac sa cada din pat ca sa ii arat ca nu ma simt prea bine.Evident ca asta s-a sfarsit cu Yukine culcat la pamant si frecandu-se intr-un mod stangaci in cap.Nu puteam face altceva decat sa il privesc si sa ma gandesc daca a fost un plan bun sau nu.Imi parea rau pentru durerea pe care i-am cauzat-o dar in apararea mea nu mai aveam alta scapare.Ce puteam sa fac in schimb?!
-Auci!Pentru ce a fost asta?!
-Pentru ca...da!
Dupa ce scuip ultimele cuvinte,ma indrept spre baie ca sa ma spal putin pe fata,poate ma voi mai calma.Nu imi place faptul ca m-a adus la el acasa si eu nu vroiam asta.Am de gand sa stau pe canapeaua din sufragerie si sa astept pana ma pot duce acasa.Si da...m-am prins ca vrea sa imi spuna ceva,altfel nu m-ar fii adus aici.Dupa ce m-am calmat,am zbughit-o in camera lui ca sa imi iau hainele cu care am mers la scoala si sa ma schimb.Dupa aceea,evident ca am facut ce mi-am propus si m-am pozitionat pe canapeaua de piele din imensa sufragerie.In timp ce ma uitam pe tavan am auzit cum cineva cobora scarile,dar sincer nu imi pasa...pana aceea persoana a spart linistea.
-Hei,esti bine?
-Poate...
-Vrei sa te uiti la TV?
-Nu.
-Vrei sa iti dau un pahar de apa?
-Nu.
-Vrei sa mananci?
-Nu.
-Vrei sa vorbim despre ceva anume?
-Nu...
-Atunci ce vrei?!ma intreaba Yukine dand cu pumnul in perete.
-Sa ma lasi in pace...
-Si...
-Sa merg acasa.
-Ce te opreste?Vrei sa imi zici ceva si nu poti?
-Nu stiu...Si nu cred ca eu am sa iti spun ceva,zic ca e invers,nu crezi?
-Ba da,chiar am ceva sa iti zic.Vrei sa vii cu mine la petrecerea de sfarsit de an?
-Nu.
-P-poftim...De ce?Pana acum am mers mereu impreuna,niciodata nu m-ai refuzat.De ce?De ce acum?
-Pentru ca nu vreau ca anul asta sa merg cu tine,probleme?!
-Nici nu stii!
-Fie.Ne mai vedem...Yukine Sankary.
Dupa asta mi-am luat rucsacul si nu am mai vrut sa il privesc in ochi...am plecat din casa si am trantit usa in urma mea.Sper sa nu il mai vad in viata mea...!
Un alt capitol jalnic din cartea mea cea naspa,dar ma rog...tot a trebuit sa scriu ceva pentru ca Orianna-chan2 ma batea rău la cap.Imi cer scuze daca mai sunt a greseli si sper sa ne revedem cat de curand.Sayonara!
