Lethal Game

Capitolul 2

Zorii dimineții nu au încetat să-și facă apariția. În aer se putea simți o atmosferă tensionată. Când m-am trezit Aiden plecase deja. M-am ridicat în șezut  pierzându-mă printre gândurile mele preț de câteva minute. Am coborât din pat și m-am îndreptat spre ușă. 

Vântul sufla cu putere. Am făcut câțiva pași observând o adunătură de băieți ce se tot învârteau în jurul a ceva. M-am apropiat tiptil de ei încercând să îmi dau seama ce se întâmpla.

-Omule, nu-l atinge! Probabil că e deja infectat, a rostit răspicat unul dintre ei.

- Nu putem să fim siguri de asta. Doar nu o să-l lăsăm să moară. 

-Îți spun, este numai vina acelei...

Observându-mi prezența, băiatul și-a întrerupt fraza ațintindu-și privirea către mine. A înaintat cu pași apăsați încleștându-și pumnii. Avea ochii întunecați, cuprinși de ură. Părea că te-ar putea ucide numai cu privirea.

-Tu! Târfuliță mică ce ești... Numai din cauza ta s-au întâmplat toate astea!

Spunând aceste cuvinte, m-a apucat de umeri zguduindu-mă zdravăn. Am simțit cum îmi îngheață sângele în vine.

-Eu..nu înțeleg despre ce vorbești... am spus eu tremurând.

Un zâmbet psihopat i-a traversat chipul. Și-a ridicat una dintre mâinile puternice și mi-a cuprins gâtul. Brusc, aerul a devenit greu de respirat. În zadar am încercat să îl lovesc cu pumnii, era de neclintit.

-Ah, stai numai să termin cu tine...

-Byron, i-ați imediat labele de pe ea!

Vocea aceea autoritară îmi suna foarte cunoscut. Era Aiden.

Băiatul m-a eliberat din strânsoare și s-a întors cu spatele. Am căzut în genunchi gâfâind. Pământul parcă se învârtea cu mine. Încă câteva minute și probabil că aș fi fost moartă.

-Ooo, iartă-mă, nu știam că este cățeaua ta. Dar cu toate astea, din cauza ei Darren a fost atacat de gaițe. Dacă nu le încălca ea teritoriul astea nu s-ar fi întâmplat. Ai face bine să scapi de ea, însă, mă pot ocupa eu de asta dacă este o sarcină prea grea pentru tine!

În acel moment Aiden a fost cuprins de furie. Aproape că ar fi sărit la gâtul lui Byron, însă spre surprinderea mea a reușit să se controleze.

-Duce-ți-l pe Darren la infirmerie, a rostit el mânios.

Mulțimea s-a risipit într-o clipă. Am putut să zăresc corpul palid pe care îl cărau pe brațe. Părea mai mult mort decât viu. Arăta sinistru.

Aiden mi-a întins mâna pentru a mă ridica. Odată ce i-am atins mâna am simțit fiori răspândindu-se în tot corpul.

-Ești bine?

- Evident! O matahală tocmai ce era să mă sufoce. De ce nu aș fi bine?

-Ok, atunci pot să mă întorc la munca mea, a rostit el plictisit.

S-a răsucit pe călcâie pregătit să plece. Se purta de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Hei, trebuie să vorbesc cu tine!

A continuat să meargă fără a privi în spate. 

-Așteaptă. Oricât de mult mi-ar plăcea să te aud smiorcăindu-te, am treburi mai importante de făcut.

Jigodie! Chiar nu pot să înțeleg cum un tip așa drăguț, pentru că oricât de mult aș fi încercat nu pot să neg faptul că arată bine, poate fi așa un nesimțit.