Primul meu competitor - cainele. El avea ce eu imi doream. Ii vedeam plimbandu-se mandri cu ceea ce eu imi doream. La inceput ii alergam, imi luam premiul si dispaream. Dupa, am descoperit ca trupurile lor contineau mai multe, de dimensiuni si forme diferite. Cutreieram parcurile si strazile, noapte de noapte in cautarea cainilor fara stapan. Nu ma interesau alte parti ale organismului. Luam ce aveam nevoie si lasam resturile in urma. Pana dimineata dispareau.
Mai tarziu, cautam si alte creaturi: pasari, rozatoare, pisici. Intr-o zi am dat peste un cadavru de vaca. Ce zi norocoasa!
M-am gandit: "Daca am taiat vaca si nimeni nu s-a suparat, de ce n-as face la fel si cu oamenii?". Asa am devenit un fel de profanator de morminte. Dar nu a mers prea mul, caci cimitirele sunt pazite.
In cele din utma, am gasit solutia ideala. Colturile intunecate, orfelinatele si azilurile sunt adevarate mine de aur. Nimeni nu baga de seama cand lipsesc cateva persoane din o multime, si asa nedorite.
Acum stau in fata casei, admirandu-mi capodopera. Cine ar fi crezut ca e atat de rezistenta o casa cladita din oase?!
CITEȘTI
666
Short StoryO descriere detaliata e inutila. Poate n-ai vrea sa citesti pe timp de noapte
