De curând am cumpărat un telefon nou foarte ieftin de la o bătrână căreia îi decedase nepotul într-un accident de mașină, acesta fiind singurul obiect rămas neatins .
Ajuns acasă cu noua mea achiziție, am decis să arunc o privire în galeria de fotografii. Erau cadre obișnuite în natură, pe stradă sau undeva în interiorul unei camere. Toate fotografiile aveau în comun o persoană despre care am presupus că este nepotul decedat. Era simpatic, dar în următoarele zile am început să văd chipul acelui băiat, peste tot în jurul meu, în spatele meu, după ușă, după colțuri, uneori chiar și în colțul de sus al oglinzii unde nu mă uit niciodată.
Nu am putut suporta și am făcut ce credeam că este mai bine: am dat telefonul mai departe cadou fostului meu coleg de liceu, dar nu înainte de a șterge fotografiile. Nu voiam să trăiască și el ce am trăit eu.
La două zile după ce am scăpat de obiectul destul de performant și de chipul fostului proprietar, mergeam pe stradă când am găsit pe bordură un telefon intact. Era asemănător celui pe care îl dădusem difera numai culoarea. L-am luat și, ajuns acasă, am căutat prin fotografii și am realizat că sunt aceleași decoruri ca data trecută, dar chipul acelui băiat era înlocuit de fața fostului meu coleg.
Imediat după aceea, am aflat că dragul meu prieten decedat intr-un accident de mașină.
CITEȘTI
666
Короткий рассказO descriere detaliata e inutila. Poate n-ai vrea sa citesti pe timp de noapte
