O noua epocă

Lucrurile avanseazã

      Copii au ajuns la Rasnov.Acestia despachetează si fiecare grup se duce spre camera lor. Cristi si Dorian stau intr-o cameră, iar Ionela si Elena in cea de langă a lor. Pensiunea se afla la marginea unui drum, cu un peisaj al muntilor foarte frumos. In fata locului este o grădină foarte frumoasă cu flori.

        - Cristi: E frumos rău aici..sper să nu treacă timpul asa repede ca să ajungem iar la scoală..

        - Dorian: Nu incerca să mă faci să uit despre cutit.. unde il ai?

        - Cristi: L-am ascuns in cameră, inainte de plecare cred că o sa verifice camera.. sa nu uităm să-l luam de acolo. Sper că nu o sa le zici fetelor nimic.

        - Dorian: Nu o să le zic nimic.. pentru ca nu are rost, nu o să fie nici o apocalipsă a zombiilor, doar prostii de care m-am săturat.

Fetele vin spre băieti si ii văd vorbind.

          - Elena: Despre ce vorbiti?

           - Cristi: Vorbeam despre ce o să facem cat timp stăm aici.

          - Ionela: Pai.. si la ce v-ati gandit?

          - Cristi: Văd că astia mai mici se joacă fotbal.. o sa merg si eu cu Dorian.

        - Elena: Pai si noi ce o să facem?

        - Dorian: Du-te si fă-ti iar poze, poate Ionelei i-ar face plăcere, spre deosebire de mine.

Cristi răde si pleacă cu Dorian spre cei care joacă fotbal.

         - Elena: Nesimţiti uneori şi bãieţii ãştia..

         - Ionela: Are dreptate..
        
         - Elena: Poftim?

         - Ionela: Am glumit, hai sã mergem in camerã.

Au trecut 2 ore şi bãieţii au terminat meciul de fotbal. Aceştia merg în camerã şi deschid televizorul. Cristi avea cãştile în urechi şi nu auzea ce se întâmplã la televizor. Dându-şi cãştile jos pentru a-i spune lui Dorian sã îi dea încãrcãtorul aude:

      " - Cazul faptelor de canibalism se amplificã din ce in ce mai mult pe zi ce trece, ar fi recomandat sã nu ieşiţi afarã. Rãmâneţi în case pânã când totul va fi în regulã. "

În acel moment profesorul de matematicã trece pe lângã camera bãieţilor şi aude.

        - Profesorul: Credeţi cã zvonurile sunt adevãrate?

        - Dorian: Eu nu cred aşa ceva, dar colegul meu aici de faţã este cam îngrijorat.

        - Cristi: Nu putem fi siguri, mai bine ar trebui sã fim şi pregãtiţi în caz cã se va întâmpla ceva.

        - Profesorul: Haha, dar ce ţi s-a întâmplat, Cristi, parcã tu nu credeai în aşa ceva.

        - Cristi: Aveţi dreptate, nu cred şi sunt sigur cã totul este fals.

Cu toate acestea, Cristi credea din ce in ce mai mult în ştirile de la televizor. Era 20:00 şi afarã era destul de întunecat. Bãiatul se uitã pe geam şi vede pãdurea de lângã pensiune. Îşi pune geaca şi iese afarã. Se asigurã cã nu este vãzut de nimeni şi se duce spre pãdure.

        - Cristi: Cred cã o sã ajung sã înnebunesc cu ştirile astea..de ce seamãnã atât cu The Walking Dead.. Poate doar cred din cauza faptului cã vizionez acest serial.

Elevul face o plimbare lungã prin pãdurea care se pare a fi pustie. Erau multe frunze pe jos şi paşii i se auzeau. Deodatã auzi alţi paşi. Bãiatul continuã sã meargã si se opri brusc. Se întoarce şi îl vede pe Dorian.