Elena statea ganditoare pe terasa langa masuta mica din sticla. In fata ei, pe o tava, se aflau tot felul de prajituri si un pahar de suc de portocale. Cu toate ca erau preferatele ei, nici nu le atinse, ba chiar, nici nu se uita la ele. Nu facea decat sa se uite pierduta in directia piscinei in care se jucau tatal ei si Louis.
Cuvintele Alexei nu ii puteau iesi din minte. Nu intelegea de ce pune atata pret pe cuvintele spuse de o necunscuta dar cumva, din cauza lor, se simtea foarte ranita si vinovata.
Alexa- Nu e? Scuteste-ma..orice persoana care isi abandoneaza familia si prietenii..e un monstru in ochii mei!
Elena- " Un monstru..eu nu pot sa fiu un montru, nu? Eu imi iubeam sora, si chiar daca am abandonat-o, a fost acum mult timp, nici nu am vrut asta. In plus, eram mica atunci si nu aveam cum sa ma opun mamei. Nici macar nu imi mai amintesc cum s-au intamplat lucrurile. Poate Alexa..Nu! Eu nu sunt sora acestei Alexe! E adevarat ca povestile noastre sunt asemanatoare dar sora mea adevarata e moarta. "
Elena suspina lung si isi indrepta privirea spre cer incerand sa isi aminteasca fata Alexei. De multe ori o vedea doar in vise dar chiar si atunci, o vedea foarte vag, dar de asta a fost diferit.
Elena- Alexa..?
Elena ii spuse numele aproape strigand cand in fata ei aparuse Alexa. Se uita confuza incercand sa inteleaga ce se intampla. Cu toate ca incerca sa isi aminteasca fata Alexei, in fata ei aparu fata acelei necunoscute.
Elena- Ce inseamna asta? E cu adevarat Alexa sora mea?
Idea care ii venise era una incredibil de stupida, ceea ce a facut-o sa rada singura.
Elena- Nu..nu e posibil! *rade* Adica da, Alexa e draguta dar sa fie sora mea..? Mami mi-ar fi spus daca traieste..nu are sens! Si tata, m-ar fi cautat sigur..el ma iubea! Dar totusi..faza cu Jeff si Alexa..e doar o coincidenta sau..?
Karl-Vorbim iar singura domnisoara? *rade*
Elena se intoarse mirata spre el.
Elena- Carlos? Ce faci aici?
Karl- Mama ta m-a chemat. Ceva legat de faptul ca trebuie sa imi dea banii.
Elena- Oh..imi pare rau dar mama nu e acasa iar eu nu stiu despre ce e vorba *zambeste stanjenita*
Karl ofta lung, fiind putin nervos.
Karl- Deci am venit pana aici degeaba, huh?
Elena- Scuze..?
Vazandu-i zambetul inocent, Karl se linisti si ii zambi.
Karl- Spune-i sa ma caute atunci.
Elena- Ii voi spune cu siguranta!
Karl- Multumesc. Pana atunci, ne mai auzim noi domnisorica.
Elena- "Domnisorica..? De cand nu am mai auzit cuvantul asta..oh da..de cand am plecat de langa tati.."
Elenei ii veni alt gand dar il ignora cand auzi vocea lui Viktor.
Viktor- Elena! Hai si tu!
Alungand toate acele ganduri, Elena zambi si se indrepta si ea spre piscina unde erau fratele si tatal ei.
CITEȘTI
Can I see you again?
Teen Fiction" Nici spatiul, nici distantele, nici timpul, nici moartea nu constituie vreo piedica in comunicarea sufletelor surori. Legatura duhovniceasca nu se intrerupe "
