~
Karl- De ce nu incerci sa te calmezi si sa vorbim la rece despre asta?
Un moment a fost liniste, cel putin inainte ca Rosario sa se ridice nervoasa de pe scaun si sa loveasca puternic cu pumnul in masa.
Rosario- Cum sa ma calmez intr-o astfel de situatie?! M-am saturat de viata asta mizerabila! Aminteste-mi cand am mancat noi ceva atat de mult incat sa ne saturam? Hm? Plus ca o mai avem si pe Alexa pe cap. Nu avem bani pentru toate medicamentele ei iar ea o trage si pe Elena in jos! Pur si simplu nu mai suport! Daca stiai ca vei avea o astfel de viata, mai bine renuntai la familie!
Karl- Calmeaza-te draga si te rog vorbeste mai incet.. Intelege Rosario, Alexa nu are nicio vina. Crezi ca si-a ales ea viata asta?
Rosario- Ce? Adica e vina mea?!
Karl- Nu..nu asta vreau sa sp-
Rosario- Uita-te la sora ei mai mare Karl.. E perfect sanatoasa. De ce nu putea si Alexa sa fie asa?!
Putin stiau ei atunci ca o fetita doar de 4 ani se afla in fata unei usi. Parul ei negru ii cadea lin pe spate iar ochii ei de un albastru deschis si plin de lacrimi ii priveau pe cei doi.
Alexa - T-tati..
Karl- Inceteaza Rosario! ii facuse el semn sa isi mute privirea spre fetita
Rosario- Mergi in camera ta Alexa! Acum!
Karl- Nu mai tipa la ea Rosario! E doar un copil! Elena!
Pe usa din spatele fetei iesi o fata mai inalta care parea mai inaintata in varsta decat Alexa, avand 7 ani. Parul ei era blond, cazandu-i putin mai jos umeri iar ochii ei erau tot de un albastru deschis, fiind identici cu ai Alexei.
Presupunand ce se intampla, Elena ii prinse mana tremuranda a Alexei si o trase dupa ea in camera.
Inchizand usa, ii da drumul si o impinge fortand-o sa se aseze pe pat.
Elene- Ce faceai acolo Alexa?
Alexa- M-mi-e frica..
Elena ofta lung si ii zambi bland. Ii daduse cateva fire de par din ochi si ii sterse obrajii umezi cu podul palmei.
Elena- De ce ti-e frica? Mami si tati doar discuta acum..nu trebuie sa te ingrijorezi!
Alexa- Dar mami..
Elena- Nu-ti face griji Alexa, rade, sunt sigura ca mami iti vrea doar binele si te iubeste mult.
Alexa o privea neincrezatoare. Era mica dar simtea ca nu e dorita.
Dintr-o miscare brusca, ii prinse bratul Elenei si o privi cu speranta si in acelasi timp teama in ochi.
Alexa- Sa nu ma lasi singura Elena..!
Elena- Sa plec? Doar nu crezi ca o sa scapi de mine atat de usor nu? Nu te voi parasi niciodata!
Alexa- Promiti?
Elena- Promit! Si ca sa iti demonstrez asta am facut astea. Cat timp le avem, nu ne va despartii nimic, bine?
Elena scoase de sub perna o bratara impletita pe care o legase de incheietura Alexei.
Alexa- Ce e asta? Si tu ai una?
Elena isi ridica putin maneca si ii arata bratara.
Fericita, Alexa ii sari in brate plina de speranta cu toate ca in viitor, acea speranta va disparea.
~
*knock knock*
Karl- Alexa?
Alexa- Da tata? Poti intra!
Barbatul deschise incet usa si intra zambind.
Karl- Poti sa cobori la masa
Alexa era intinsa pe pat dar isi intoarse capul spre el si ii zambi, zambetul ei disparuse la fel de repede cum a si aparut.
Alexa- Tata?
Karl- Ce e?
Alexa- Elena..unde e?
Barbatul isi lasa privirea in jos pentru cateva secunde.
Karl- Alexa..am mai vorbit despre asta-
Alexa- Stiu dar... Tot timpul mi-ai spus ca au plecat din cauza mea..ca m-au urat dar..daca era asa-
Karl- Inceteaza Alexa! Nu incerca sa mai gasesti scuze si accepta!
Stiind ca greseste, Karl se intoarse si iesi abatut din camera.
Adolescenta il urmari cu privirea pana cand acesta pleca si isi ridica mana deasupra capului pentru a se uita din nou la bratara.
Alexa- Elena..unde esti? Oare chiar pot sa te revad din nou?
CITEȘTI
Can I see you again?
Teen Fiction" Nici spatiul, nici distantele, nici timpul, nici moartea nu constituie vreo piedica in comunicarea sufletelor surori. Legatura duhovniceasca nu se intrerupe "
