Simon Says; kth

01

Întunericul nopții răcoroase stăpâneşte Strada Crinilor, câteva dintre iluminatele publice pâlpâind cu greu pentru a face vizibile casele aliniate la şosea.

  În linistea cartierului bine famat, sunetul fin al unor roți se face auzit şi lumina puternică a farurilor se poate vedea când maşina intră pe stradă. Aceasta parchează pe trotuar în fața unei case, iar sunetul se opreşte. Uşa maşinii se deschide şi dezvăluie o siluetă masculină suplă, înaltă. Bărbatul blochează fugitiv maşina şi nu intră în locuința în fața căreia a parcat, ci în schimb înaintează considerabil până în fața unei asezări destul de modeste.

  O casă simplă, cu etaj, lipsită de sistem de securitate, câine sau orice formă de pază.

―Uşor.

Bărbatul se prinde cu mâna dreaptă de gard şi se împinge de baza acestuia cu piciorul, sărindu-l dintr-o mişcare într-un mod discret, fără să atragă atenția.

   Se uită precaut în stânga şi-n dreapta lipsit de sens însă; nu e nimeni pe stradă la ora aceasta.

  Urca cele trei trepte către uşa casei şi-şi scoate din buzunar o ustensilă mică pe care o introduce în gaura cheii şi, cu cel mai mic sunet posibil, reuşeşte să deschidă uşa şi intră înăuntru fără ezitare.

Pășește apăsat pe parchetul lustruit, încercând să se miște cât mai silențios posibil. Privirea sa tăioasă scanează încăperea, trecând rapid peste buchețelele de ghiocei ce emană o mireasmă plăcută și se oprește pe fotografia împodobită de-o rama albă, asemeni întregului mobilier din living. Se apropie de ea, la fel de lent, și o cuprinde între degetele sale lungi acoperite de pielea fină a mănuşilor sale.

Privește preț de câteva clipe cele două persoane din poză, apoi lasă rama jos exact în același loc de unde a luat-o. Analizează biblioteca ce se întinde pe aproape tot peretele și se opreşte în fața unui anumit raft. Pufneşte în mintea lui şi-şi zâmbeşte ironic la vederea volumului Crimă şi Pedeapsă de Dostoievski.

  Raskolnikov îi păruse cu ani în urmă când citise cartea un om calculat; l-a inspirat asta.

Îndreptându-se la fel de lent către cealaltă ușă de la parter, o deschide, descoperind bucătăria destul de mică și modestă. Inchide încăperea fără a produce vreun zgomot și calcă pe covorul înflorat ce acoperă scările.

Strânge din dinți când una dintre treptele din lemn scârțâie încet sub talpa lui, dar suficient încât să se audă în tot holul și își ridică lent talpa piciorului în timp ce-și duce o mână la spate, unde avea îsi ține pistolul, pentru orice eventualitate. Nu aude alte mișcări în afară de cele produse de el și continuă să urce restul scărilor fără a face alte sunete.

Trece de prima ușă albă, ce dezvăluie baia, și se oprește în fața celei de-a doua, care era intre-deschisă. Vede clar patul matrimonial şi cele două corpuri ce dormeau cu spatele la el.

Păşeşte cu grijă, trece de pragul uşii şi înaintează lipsit de teamă ocolind patul.

  Ordinele îi sunt clare în minte; omoară femeia şi lasă cadavrul acolo.

  Îşi scoate pistolul cu griă şi ajuns lângă partea patului unde doarme aceasta, îşi poziționează arma către victimă, degetul pe trăgaci, pregătit fiind să tragă, dar se opreşte.

  Un detaliu iese în evidență în ceea ce-o priveşte pe tânăra brunetă din fața lui; pântecele ei.

  Masculul misterios o analizează şi-şi lasă încet arma jos. În mintea sa sunt împânzite zeci şi zeci de gânduri, iar privirea-i e fixată pe burta femeii.