Adelline

Capitolul I ~ Cuplul luat pe aripile necrutatoare ale Morţii

La 13 iulie 1945,la spitalul "Dr. Stoeckel", din Berlin,Germania,a avut loc cel mai important eveniment din viata domnului si doamnei Alfonse(oameni instariti care erau cunoscuti pentru averile lor) : nasterea unicului lor copil,o fetita.Aceasta avea parul roscat, un roscat mai intens la radacini si din ce in ce mai deschis spre varfuri,pielea alba precum spuma laptelui,buzitele mici si usor lungi de un rosu sangeriu iar nasucul mic inconjurat de o mare de pistrui portocalii ii aduceau un plus de gingasie.Insa,micuta fetita s-a nascut cu un ochi albastru intens precum cerul intunecat al nopții de vară,iar celalt... era sticlos!Cu alte cuvinte,nu putea vedea decat cu un singur ochi!In ciuda acestui handicap,fata era extrem de frumoasa,iar parintii ei au iubit-o si acceptat-o.Fetita a primit numele de Adelline Alfonse.
Dupa doua zile,domnul si doamna Alfonse puteau merge acasa impreuna cu rodul iubirii lor.Doamna Alfonse se ridică din pat,o luă pe Adelline si tinandu-se de mana cu sotul ei,se indreptară spre iesirea spitalului.Cand au ajuns in dreptul usii,domnul Alfonse a pus mana pe clanta rece si au iesit direct intr-o vijelie cumplită!Acesta vazand ca vremea era atat de mahnită,scoase repede umbrela si o puse deasupra capetelor familiei sale si merseră cu grija spre masina lor,un Mercedes M-340.D-l.Alfonse ii deschise politicos usa masinii Doamnei Alfonse,acesta se urcă în fata si au pornit la drum.Pe şosea era un risc foarte ridicat de alunecare,dar D-l Alfonse se pare ca nu tinea cont de acest lucru, intrucât ,mergea cu viteza,80 de km/h mai exact.Doamna Alfonse îl ruga din suflet sa incetineasca si sa mearga cu grija dar D-l Alfonse era prea nerabdator sa ajunga mai repede acasa si sa se bucure alături de noua sa familie.Gandului lui era departe...Se facea ca era deja in fata porţii inalte de marmură albă de mână cu sotia lui,ca deschideau poarta si ca in intrau in curtea acoperită de un strat fin de verdeaţă,cu multi pomi fructiferi care protejau totul cu o aură pură,de vis, şi de o gradină splendidă cu flori alese,ale caror parfum îmbătător era purtat peste tot de mica adiere jucăuşă.Se apropiau incet ce usa casei lor,deschideau usa si patrundeau in casă,urmat de soț....
-Tiruuuul!Ai grijaaaa! Feresteee!Erau tipetele disperate ale doamnei Alfonse iar la auzirea acestora, D-l Alfonse revenii la realitate si intrerupse acel gand fericit si observa in fata lor un tir care se apropia cu viteză!Panicat,trase de volan si iesira de pe autostrada,direct intr-o rupă,destul de mare.Maşină zbură prin aer,indreptandu-se spre pamant,auzindu-se tipete din interiorul masinii care îţi inghetau sangele-n vene! Doamna Alfonse o luă pe Adelline,protejand-o.
Avu loc un impact puternic!Masina era distrusa, cat despre familia din interiorul său...D-l Alfonse murise pe loc, doamna Alfonse era grav ranita dar încă trăia iar micuţa Adelline era ranită dar nu atat de rau,datorita sacrificiului mamei sale!La acest eveniment tragic a asistat un om cum se cade,care imediat a fugit disperat spre masina distrusă,ca sa de-a o mana de ajutor.S-a apropiat de masina,a deschis usa si i-a vazut pe cei 3 in stare grava...
-Te rog...salveaza-mi fetita!( a spus doamna Alfonse cu glasul tremurandă,cu ultimele sale puteri).Adelline,vei fi bine,scumpa mea,te rog...salveaz-o!
Omul i-a promis femeii ca va avea grija de fetită si fugii repede cu ea.Doamna Alfonse,indurerată si sfasiata de durere,privii pe geam si tipă:"Adelline!Adelline!"
Dupa doua secunde de la rostirea acestor cuvinte,masina fu invaluita in flacari,trasformand in cenuşă tot ce au gasit...