Scrisoarea

44 8 20
                                    

Când m-am trezit il vad pe Sebastian in camera mea.Nu stiu ce căuta,poate verificase geamurile sau venise sa ma anunțe ca e gata cina.

Se:Teai trezit
Ma:Da,tu ce cauți aici?
Se:Am vrut sa verific daca ești bine
Ma:O.o
Se:Peste 5 minute e gata cina
Ma:Ok

În timp ce ma ridicam Sebastian ieși se din camera. M-am întins si am mers la geam. Vroiam sa vad daca va mai veni acel băiat, dar nu cred ca va mai veni. Trecuse 5 minute si am coborât jos. Am vazuto pe mami si iam auzit pe băieți cum râdeau.

Ma:Hei de ce radeți?
Si:De nimic
Ma: La cum radeți nu cred ca e așa de neimportant
Mi:Ba e
Ma:Spuneți
Si:Sa îți spun atunci când nu ai venit la cina mami s-a îngrijorat si sa întrebat daca cumva ai probleme cu colegi. Atunci când Mihai ia spus despre băiatul cu care ai vorbit înainte de plecare s-a gândit ca ești îndrăgostita de el
Ma:Mami nu sunt îndrăgostita de nimeni
Mami:Am greșit
Mi:O greșală mare
Si:Cea mai mare
Ma:Sunteți niste fraieri
Si:Si partea cea mai buna e ca Alex sa oferit sa aiba grija de tine
Ma:Cum?
Al:De fapt am spus ca o sa am grija de cei care se i-au de tine la școală
Si:Se vede ca o iubești
Al:Pe voi nu va ajut
Si:O ce păcat
Mi:Dar macar o ajuta pe sora lui mai mica
Ma:Sunt mai mare de cat tine
Mi:Da cu 2 ani
Si:Si Alex e mai mare de cat tine deci pentru el ești sora cea mica
Ma:Gura si mâncați

Când am terminat de mâncat am plecat in camera. Din păcate nu o sa dorm la noapte așa ca încep sa iau câteva informați de pe net pentru proiect. Este ora 10:30 si inca nu mi s-a făcut somn. M-am hotărât sa merg la bucătărie sa vad daca mai avem ciocolată si sa îmi i-au ceva de băut. Am ieșit pe hol si in timp ce mergeam ma uitam la tablourile de pe pereți când ma atras un tablou puțin mai mare erea un bărbat îmbrăcat într-un costum negru care stătea pe un fotoliu lângă un șemineu ce erea cu adevărat ciudat la tablou erea ca in coltul negru din spatele fotoliului unde se vadea niste ochii roși. Atunci ma surprins si am început sa ma gândesc daca nu cumva acest bărbat erea fostul stăpân al conacului. Mi-am reluat traseul si am ajuns in bucătărie. M-am uitat după o bucata de ciocolată.

Ma:Nesimțiți nu mai-au lăsat si mie ciocolată.

Am decis sa beau putina apa si să plec înapoi in camera. În drum l-am văzut pe Sebastian uitanduse la același tablou la care m-am uitat si eu. Ma duc lângă el si ma uit la tablou.

Se:De ce ești trează?
Ma: Nu îmi este somn
Se:Haaaa
Ma:El a fost fostul stăpân ?
Se:De ce vrei sa ști?
Ma:Curiozitatea
Se:Da el este
Ma:De ce a plecat?
Se:Nu a mai vrut sa mai stea aici
Ma:De ce?
Se:Pui cam multe întrebări
Ma:Doar te-am spus curiozitatea
Se:Dute in cameră
Ma:Nu vreau
Se:Te sfătuiesc sa te duci
Ma:De ce nu mai pot sa stau ?
Se:Din cauza ta
Ma: Este vorba despre întîmpla rea de aseară nu?
Se:Dute in cameră
Ma:Bine,bine

Ajung in camera si închid usa. După câteva minute aud același zgomot de data trecută. Ma duc la geam si il vad pe acel băiat. Nu înțeleg ce căuta aici,dar de data asta erea ceva diferit la el. Tot ce puteam sa observ erea nu mai ochii care deveniseră un roșu închis. M-am dus înapoi in pat sa mai caut informații pentru proiect. Când trecuse jumătate de ora mia venit o idee. Am început sa caut informații despre conac când am citit m-am speriat puțin de ce am aflat am închis telefonul si l-am pus pe birou. Când m-am schimbat vroiam sa verific daca mai erea cineva afara sau dacă a plecat acel băiat. M-am uitat pe geam si acel băiat erea tot acolo nu stiu de ce? Sau daca Sebastian la văzut, dar părea împietrit. M-am pus să dorm. Dimineața pe la ora 06:00 m-am trezit ma uit la ceas si sunt uimita ca m-am trezit la ora asta. Ma schimb si îmi fac ghiozdanul de școală când am auzit un zgomot. Am ieșit afara si il vad pe băiatul cu acei ochi roși se apropie de mine si ma dau cu un pas înapoi. Ma ia de mana si îmi da o scrisoare si pleacă in acel moment inima mea bătea așa de tare încât puteai sa o auzi. Am vrut sa deschid scrisoarea, dar își face apariția Sebastian așa ca o ascund.

Lumea mea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum