Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ayana se ghemuise în colțul camerei opus ușii, strângându-și picioarele la piept. În dreptul său era noptiera pe care era sprijinită lampa - ca la orice altă cameră de hotel, dar era stinsă. Îi era frică să își întindă mâna către lampă, nu merita riscul. Trebuia să rămână nemișcată, nu avea de ales. Nu trebuia să atragă atenția. Cântecul fredonat aproape amețitor de o voce de tânără transformase pensiunea într-un bizar loc destinat filmelor de groază. Pașii tinerei de pe coridor se auzeau urmați de un scârțâit prelung, ascuțit, anunțând moartea. Aerul devenise brusc rece, tricoul lăsând mâinile goale să înfrunte singure frigul ce se instală în cameră imediat ce criminala păși neînfricată în hotel. Lumina slabă ce reușea să intre pe geam era singura care îi permitea să vadă, dar nu era de ajuns încât să zărească colțul de lângă ușă, colț unde se puteau afla cine știe ce entități. Mama îi spunea mereu că nu există monștrii, dar de data asta se înșelase. Se înșelase amarnic. Era terifiată, vacanța de vis se transformase în câteva secunde într-un coșmar, și cu ce motiv?!
Începuse să plângă când auzi mersul lent al fetei cu mască tot mai aproape de ea. Totul parcă se derula cu încetinitorul, lăsând frica și gândurile să o devoreze pe tânără precum lupii devorează căprioarele. Începuse să tremure puternic, dar firul de speranță îi spunea că mascata nu avea să se abată la camera ei, nu avea de ce.
Un scârțâit prelung, ascuțit, perturbă sunetul monoton: ușa se deschise lent. Ayana văzând avu intenția să țipe, dar se rezumă doar la un chițăit subțire, văzuse prea multe filme în care țipătul te dădea de gol, iar acum doar experiența căpătată din uitatul la filme o ajuta. Timp de câteva secunde nu observă nimic, secunde în care filmul se rupse, secunde în care inima i se oprise în gât. Secunde care se auzeau cu încetinitorul, ticăitul ceasului devenind aproape inexistent. Observă o mână lungă care prinse clanța și zăcu un timp acolo. Mișcarea elegantă, unghiile lungi dar îngrijite făceau ca totul să împietrească: putea fi o criminală atat de relaxată când săvârșea astfel de fapte?
Încercă să se apropie mai mult de perete împingând în podea cu picioarele, dar papucii alunecau iar ea nu putea să devină una cu zidul, din păcate.
Brusc, sunetele înfundate deveniseră clare, melodia „demonică" intrând în cameră fără frică. Nu dură mult timp până când Ayana putu să observe acest lucru, copila începând să tremure tot mai mult, gândurile rele inundându-i mintea. O siluetă feminină apăru în fața ușii, uitându-se pe coridor. Acela fu momentul când copila începu să șoptească rapid o rugăciune de mai multe ori, respirația săcadată îngreunând recitarea. Bunica îi spuse să se roage la Dumnezeu când dă de greu iar acum nu-i venea să creadă că chiar face asta. Chiar dacă nu putea deveni una cu zidul, ea încă încerca, împingând podeaua, sperând ca, printr-o minune, să treacă prin zid și să se trezească pe iarba umedă, dar rezultatul dorit nu venea.
Tot corpul Ayanei împietri în momentul în care putu descifra printre lacrimi privirea mascatei. Sângele tura prin vene cum nu a mai făcut-o niciodată iar mintea striga tot ce putea. Pentru copilă, timpul împietri. Nu se mai putea mișca, nu mai gândea, nimic. Tot ce putea să vadă era cum silueta trasă ca prin ac se apropia de ea. Silueta se apropie un pas, încă unul, încă unul, și tot așa. Până când și aceasta căzu în vraja timpului: rămase nemișcată în fața copilei.
