Un sărut pentru o eternitate

I

" Iubirea este la mijlocul drumului dintre înţelepciune şi neştiinţă."

*

Dacă iubirea n-ar fi existat, atunci lumea nu ar mai fi fost creată. Dacă soarele nu ar fi iubit pământul, atunci nu ar fi mângâiat cu panglicile sale delicate fiecare fiinţă ce i se arată. O siluetă armonioasă nu se sfieşte să-i mulţumească regelui cu barbă de foc, pentru că tot ceea ce oferă este perfect. Paşii ei devin o binecuvântare pentru solul de culoarea cafelei, dezmierdându-l cu uşurinţa tocurilor ce apasă pe asfaltul încins.

— Bine te-am regăsit, şcoală generală! exclamă fericită.

*

Douăzeci și trei iulie, ziua afişării rezultatului examenului de titulatură.

O după-amiază răcoroasă era binevenită în Mumbai-ul împovărat cu călduri de nedescris. În faţa centrului de examinare numărul treisprezece, tinerii emoţionaţi aşteaptau să afle unde au fost repartizaţi. Niciunul dintre ei nu voia să ajungă într-un sătuc uitat de lume, dar nu îi supăra să predea la unul dintre cele mai prestigioase colegii din oraş. Unii aveau vise măreţe, în care se închipuiau profesori de succes, respectaţi de cei din jurul lor pentru munca cinstită pe care o depun, alţii voiau să urmeze această meserie doar de dragul ochiului dracului sau al familiei.

Sub coroana unui bătrân pom se aflau două june, una dintre ele lăsându-şi spatele să alunece pe trunchiul aspru al copacului. Părul precum sângele era prins într-un coc neglijent, dezvăluind obrajii lustruiţi cu fond de ten. În jurul ochilor ce păreau desprinşi dintr-un tablou de Botticelli se zărea un machiaj discret, dar care-i scotea în evidenţă ferestrele sufletului. Buzele precum petalele unui trandafir erau aranjate într-un zâmbet de invidiat.

— De ce te uiţi aşa la mine, Sonia? a întrebat-o tânăra din faţa ei.

— Îmi place că eşti agitată, deşi negi asta.

— Nu e adevărat. Bine, poate puţin, i-a răspuns fata, afişând un zâmbet inocent, recunoscându-se înfrântă.

— Rads, te cunosc. Deci, nu-mi poţi ascunde nimic.

Radhika a oftat spre a-şi calma bătăile accelerate ale inimii. Şi-a trecut uşor mâna prin părul ciocolatiu, aranjându-l pe umărul stâng. Şi-a întors timidă privirea spre locul avizierului. Ochii precum două picături ale cerului analizau forfota creată de apariţia unei doamne purtând într-un saree*  bej cu margini cafenii, care îşi făcea cu greu loc în mulţime.

— Sonia, s-au afişat în sfârşit! i-a spus Radhika.

Nemaiaşteptând-o pe amica ei să se ridice, juna cu ochii de azur a ţâşnit-o spre afişier, dar nu putea trece de masa de oameni adunaţi ca spuma valurilor.

— Las-o pe profesionistă să-şi facă treaba! a îndemnat-o Sonia trecând pe lângă dânsa şi croindu-şi drum spre comoară.

Radhika o urma îndeaproape, simţindu-se ca-n povestea cu Moise şi marea, Sonia fiind căpetenia evreilor, iar ea doar un umil soldat egiptean ce scapă cu greu de furia apelor. Şi-a potrivit eşarfa salwaar kameez*-ului precum norii în timp ce-şi căuta numele pe listele afişate.

— M-am găsit! a strigat Radhika spre Sonia, care şi-a lăsat cotul pe umărul  prietenei sale.

— Şcoala generală numărul patruzeci și doi, a grăit roşcata cu o voce stinsă, dar care devenea din ce-n ce mai intensă. Şi ai luat 9,50! Cum pot să-ţi facă aşa ceva?! Sigur a fost totul aranjat! Cer permisiunea să vorbesc cu nenea şef de la inspectorat pentru că aşa ceva e inacceptabil!