Capitolul 22

1K 44 4
                                    

Dupa cateva zile mi-a fost permis sa merg acasa.Inca ma simteam groaznic si deabia ma miscam asa ca am stat alte cateva zile in pat zacand si plangand ori de cate ori aveam ocazia si-mi aminteam de tampitul ala,este un idiot si nu merita sa plang dupa el dar uite ca totusi o fac...

-Eli,ce naiba stai aici de cateva zile,nu vrei sa vezi si tu lumina zilei? zice Melisa dandu-mi draperiile de la geam si ma bag sub patura evitand contactul cu lumina

-Nu vreau lumina! tip eu de sub patura

-Tu te porti bizar de ceva timp,ce s-a intamplat?

-N-am nimicc! continui sa strig de sub patura

-Pe cine crezi tu ca pacalesti?

-PE BUNICA! spun chicotind

-Vorbesc serios,ce-i tu tine?

-Si eu vorbesc serios,n-am nimic. si ies de sub patura incercand sa par bine

-In fine...sa zicem ca te cred.Azi mergem afara

-Ce?

-Vei lua putin aer curat si tu.Ne vom plimba plus ca ai nevoie de miscare.

-Offf...nu vreauuu!

-Hai misca! si ma ridica din pat

-Ok,ok! Lasa-ma! Pot si singura! 

M-am schimbat si m-a tarat pana jos,era o zi frumoasa,pentru unii,dar pentru mine era doar alta zi in care sa sufar...Eram in parc si Melisa ma tragea dupa ea

-Am obosit...oftez eu luand loc pe o canapea

-Ok,stai 5 min.Ma duc dupa niste apa.

-Keep calm.Nu fug nicaieri. ii spun razand

Realizasem ca fix pe banca asta stateam in noaptea de Craciun cand a venit tampitul ala si..........atunci vine Melisa

-Mergem?

-Hai! ii raspund ridicandu-ma cu greu,inca aveam dureri de atunci

Ne-am dus in apartament si Melisa primise un mesaj si incepuse sa se comporte ciudat

-Eu...aaa...ma duc pana in oras...ok? se balbaie ea

-Ok? Ce-i cu tine?

-Nimic,nimic.Pa! si pleaca repede

-Ciudat...imi soptesc mie apoi ma duc in dormitor sa ma odihnesc putin

Am atipit cateva minute si apoi cand am deschis ochii,am crezut ca visez prima data,ca aveam un cosmar! Alexander statea sprijinit de un perete si-mi zambea

Am clipit de mai multe ori sa nu visez cumva si apoi am tipat

-Aaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ce naiba faci aici!?!!!!!!!!!!!!!!

-Trebuie sa vorbim!

-Vorbeste cu bunicata! si ma ridic dand sa plec din camera dar inchide usa si....ce!? O incuie!?!.

Esti tampit?! Doamne...da-mi-o!! si incerc sa-i iau cheia

-Nu scapi si de data asta! Trebuie sa-ti explic!

-Nu-i nevoie,am inteles absolut totul! Si cum ai intrat aici?

-Treaba mea! Acum revenind...

-Du-te si impusca-te! ii zic cu dispret

-Ti-as face un favor nu? raspunde serios si oarecum nervos

-Mai bine ti-ai da foc! Atunci ar fi un favor! 

What you WantUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum