Știi, mă năvălesc suite de gânduri care tropaie neîncetat... toate aleargă către tine.
Mi-e dor să te văd, să-mi zâmbești năstrușnic, inocent...
Până să te cunosc credeam că sunt un intrus în a mă îndrăgostii...
Am fost rănit, umilit, abandonat chiar, însă tu mi-ai dat un imbold să-mi deschid inima, să arunc cicatricile.
Iubesc ce-mi arăți, ce ascunzi, răspunsurile, întrebările tale, stângăciile tale...
Când sunt în preajma ta, inima mea tace țipând de fericire.
Tot ce scriu pe aceasta coală(electronică ce-i drept) nu-i timp pierdut, nici vorbă goală...sentimentele sunt pure... mai fierbinți decât o zi de vară...
P.S.- De câte ori mă vei privi, de atâtea ori îți voi șopti: Iubește-mă, te voi iubi...
