Povestea mea incepe intr-o vara.un grup de copii se intalneau in fiecare vara la bunici pe un deal unde era o gradinita. copiii de toate varstele mergeau acolo la joaca. acolo incepe si povestea mea...eram un copil de cativa anisori, care nu stia ce se intampla cu el si cu lumea din jurul lui.nu prea aveam prieteni,toti ma ignorau,ma jigneau si ma dadeau la o parte, doar din motivul ca eram mai diferita aveam talente aparte precum scrisul si cantatul,iar asta era ceva neobisnuit pentru un copil mic. in ziua in care am ajuns pe acel deal in sfarsit imi facusem primii mei prieteni era raiul pe pamant acolo am cunoscuta si pe sora mea de suflet Alexandra.prima data si ea s-a uitat la mine foarte ciudat nu intelegea ce cautam eu acolo, dar cu timpul ne imprietenisem, nu era cine stie ce prietenie ,era mai mult ceva in joaca,iar din joaca s-a facut ceva serios.dupa multe zile state cu ea , incearca sa mi-l prezinte pe veriosorul ei din Bucuresti...si de aici incepe toata povestea. venise ziua.el nu era atunci venit inca la bunici asa ca am asteptat mult ca sa il vad in viata reala nu doar in poze.si in sfarsit ziua aceea veni,eram foarte agitata am stat pana in noapte tarziu doar ca sa il vad... dar cand ajunse masina lui, veni bunica mea sa ma ia acasa si nu am mai apucat sa il vad.nerabdatoare si curioasa nu am putut sa dorm, iar cu greu venise urmatoarea zi , moment in care avea sa il cunosc.si nu a fost perfect... el ca un adevarat gentle man venise la mine sa dea mana cu mine sa facem cunostinta,dar eu asa mai ghidusa cum eram l.am respins nici bagandu.l in seama, iar asta il facuse putin sa se simta ciudat:)dupa ce ne.am imprietenit Alexandra ne.a facut sa ne combinam si era foarte dragut.cu el mi.am dat primul sarul si lui i.am daruit primul meu sentiment de iubire...dar ca sa ne intoarcem inapoi in viata reala nu avea sa fie totul perfect pana la capat,nu...totul s.a stricat cand eu m.am despartit de el crezand ca nu simt nimic.si am facut.o in cel mai urat mod posibil printr.un mesaj dat de pe telefonul altcuiva, macar daca era de pe al meu , dar ... si s.a suparat enorm ... trecu timpul si veni din nou vara ... dupa atatea luni de gandire intelesesem ce.am facut si vroiam sa remediez treburile , dar cum ... el era o fire foarte capoasa . ei bine si cand am vazut ca nu se poate am zis sa ii arat cumva ca nu imi mai pasa ( cu toate ca tineam si tin mult la el) iar atunci ca sa.i demonstrez l.am combinat ( eu cu mainile si gura mea) cu o " prietena" .. ma rog trecand peste asta cum i.am combinat asa i.am si despartit ca eram foarte geloasa:) trecu inca un an si veni iar vara... aceeasi poveste se intamplase si in aceasta vara, aceeasi greseala tot cu o prietena ... dar de data asta nu credeam ca o sa imi mai pese ... pana cand i.am vazut sarutanduse in fata mea ... cumplit acest sentiment ... dar si aici cum i.am combinat asa i.am si despartit ... dar din pacate nici acele fete si nici eu nu am avut parte de el...eu chiar l.am iubit si il iubesc... acum sunt mare ... au trecut 4 ani si tot la el ma gandesc ... dar el cand ma vede ar fugi in lumea larga ... iar eu cand il vad imi vine sa plang si sa il iau in brate ... dar asta nu se v.a intampla niciodata ... dar asa este viata nimic nu e intamplator ... asa am invatat o lectie foarte importanta...gandeste bine inainte de a face un pas, ca s.ar putea sa regreti mai tarziu
