Îndrăzneşte

682 18 10
                                    


          = Flashback =

Imi iau bagajele si cobor scarile tinandu-mi actele si biletul de avion intr-o mana. Le las pe dulapiorul de la usa si ma incalt cu tenesi mei negri, care mergeau de minune cu blugii rupti ,suflecati putin. Ma uit in oglinda si-mi aranjez parul apoi trag usor de tricoul meu negru putin  deasupra buricului, strang inca o data nodul camasii pe care o legasem in jurul taliei apoi imi pun ochelarii de soare pe cap, si nu pentru ca as fi vrut sa-i port ci pentru ca voiam doar sa-mi tina parul.  Imi trec limba usor peste buze si ofetz scurt apoi ma intorc , pregetita sa plec. O vad insa pe mama si ii zambesc usor.

-'' Astrid.. '' ,spune ea usor privindu-ma atenta, ca si cum ar vrea sa ma opreasca pe ultima suta de metrii.

- '' Mama.. am mai discutat despre asta. Este alegerea mea si chiar vreau sa cred ca fac ce trebuie. Nu vreau sa ma condamni sau ceva, serios.. asta vreau. Te rog nu ma face sa ma razgandesc acum..'' 

Ma uitam la ea cat puteam eu de serioasa. Voiam sa vada ca stiu ce fac. Voiam sa ma lase sa-mi urmez visurile . 

-'' Nu o sa te condamn niciodata pentru asta scumpo, insa stiu ca dai cu piciorul unei mari oportunitati. America e ...mare, iti poate oferi mai multe decat poate Romania. Gandeste-te ca ai crescut aici. Ai putea sa faci ceva aici, sa ai un viitor, sa devii un doctor renumit, exact ca tatal tau. Daca tu crezi ca esti pregatita, atunci cine sunt eu sa stau in calea ta? Du-te, indeplinmeste-ti visurile dar promite-mi ca o sa ai grija de tine si ca o sa ne mai suni si pe noi din cand in cand. Bine? ''  zambeste usor si ma priveste cu drag asa cum o facea mereu.

- ''Bine mama. Iti promit.''

 Zambesc larg si o imbratisez apoi ii dau usor drumul, ea ma saruta usor pe frunte, ies din casa si ma urc intr-un taxi care avea sa ma duca spre aeroport.

           = The end of flashback part =

Ei bine si uite asa a inceput asa-zisa mea aventura. M-am aruncat putin cam orbeste in treaba asta cu plecatul in Romania. Desi simteam ca aici e acasa ceva din subconstientul meu imi spunea ca incepeam usor usor sa-i dau dreptate mamaei. Categoric nu in ceea ce priveste cariera de viitor. Nu voiam sa devin doctor, adica pe bune. Cine vrea sa stea tot timpul prin spitale si sa se incarce cu energiile negative ale probremelor altora? Si  nu o zic ca si cum nu mi-ar pasa de alti oameni, doar ca eu nu-s genul ala de ''doctor''. Eu pun la suflet si iau asupra mea tot ce se intampla in jur. Rezolv mai degraba problemele altora decat sa le revolv pe ale mele. Plus ca nici la chimie nu ma descurc asa de bine ca sa fiu serioasa.

Ma rog. Ideea e ca sunt de 2 luni in Romania si tot ce am reusit sa fac a fost sa ma inscriu  la o scoala de dans. Nu am facut mare lucru pentru ca abia maine o sa ma duc sa dau auditiile asa ca tot ce o sa fac este sa stau si sa ma uit la un film. 

E trist pentru ca nu prea am ce face. Am iesit in oras, am fost la cinema, m-am plictisit ca dracu, si e ciudat pentru ca Bucurestiul este destul de mare si totusi  nu am dat de nimeni care sa fie pe aceiasi lungime de unda cu mine.  Ziua trece greu si in mare parte dorm, zici ca-s bolnava :)) si serios. Nu credeam ca o sa zic asta vreodata dar abia astept sa incep facultatea si sa ma duc la scoala asta de dans, pentru ca in ritmul asta o sa ajung sa imi prajesc creerii in casa stand pe net si facnd fix nimic.


          = Ziua urmatoare =

Stau linistita in pat si privesc pe geam , imi adancesc capul in perna alba si moale si zambesc usor bucuroasa ca nu a fost nevoie sa-mi pun telefonul sa sune ca sa ma trezeasc la timp .Decid cu greu sa ma ridic din pat si sa ma pregatesc pentru a merge la sala de dans asa ca ma duc la baie unde imi fac rutina de dimineata (chiar daca era 11:30) apoi ma intorc in camera mea, deschid dulapul si ma uit printre haine scarpinandu-ma in cap usor confuza (mereu am avut o problema cu alesul hainelor :)) ). Am ales o pereche de blugi negrii mulati dar usor elastici ca sa nu ma incomodeze foarte tare avand in vedere ca trebuia sa dansez, pun pe mine un maieu simplu si alb putin mai larg , lasand la vedere baretele sutienului pe de-o parte si de alta. Imi desfac parul din coc si-l pieptan bucuroasa ca se aseza frumos, fiind usor ondulat. Imi pun un choker  la gat ,nu prea lat,  simplu si negru. 

Îndrăzneşte |SHOT|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum