=Din perspectiva lui Urs =
Asa cum ii promisesem, am planuit sa o duc undeva fara sa-i zic exact unde, asa ca am inchiriat o cabana pe malul unui lac superb.
A durat ceva pana s-a decis cum sa se imbrace avand in vedere ca nu stia mai nimic despre destinatie.
-"Hai Urs, zi-mi te rog." cautand in dulap."O sa-mi ia o vesnicie sa ma hotarasc." rade .
-"Ideea e ca nu pot sa-ti zic." rad fiind in spatele ei.
-"Sa-mi iau ceva elegant sau nu?" se uita la mine avand cateva haine in mana.
-"Iubita, tu doar pune ceva pe tine. Orice ar fi, o sa arate bine." ma sprijin de tocul usii.
-"Pai nu stiu." pune bot ca un copil mic .
-"Te astept la usa." o sarut pe frunte apoi ies din camera.
Ideea era sa pot pastra secretul pana o sa ajungem ceea ce era foarte greu pentru ca deja ma manca limba.
Ma asez pe dulapiorul in care tineam incaltamintea asteptand-o pe Astrid care s-a decis sa apara dupa vreo 15 minute.
Purta o perche de blugi putin mai largi, o pereche de sandale cu barete subtile si un maiou cu decolteu in 'V' , destul de adanc pe care-l asortase cu o multime de lanisoare si accesorii care se potriveau de minune. Avea parul lasat pe spate ,putin ondulat si buzele date cu ruj, ca de obicei.
-"E bine asa?" ma priveste.
-"E perfect." zambesc si ma uit la ceas. "Hai" ii intind mana iar dupa ce ma prinde de ea iesim impreuna din apartament.
Am urcat intr-un taxi si peste vreo 10 minute am coborat in locul stabilit de mine. Am profitat de ocazie si am legat-o la ochi imediat ce s-a intors cu spatele la mine.
-"Urs, ce-i asta? Ce Dumnezeului faci? " baguie ea punandu-si mainile peste bucata neagra de material care ii acoperea acum ochii.
-"Nimic, stai calma." chicotesc si ii prind mainile. "Haide."
-"Haide unde?" tresare scurt strangandu-mi mainile. "Nu vad pe unde merg.. nu vad nimic, de fapt "
-"Hai ca te duc eu, stai linistita." chicotesc si incep sa o trag usor dupa mine.
-"O sa-mi rup gatuuuuul. Ai grija pe unde ma bagi. " rade ea. "Mi-e frica, jur."
-"Astrid, ai incredere in mine, bine?" spun usor spre ea.
Aproba usor din cap apoi continui sa o duc pana pe pontonul principal. O ajut sa se urce in barca iar dupa ce ma urc si eu incep sa vaslesc spre mijlocul lacului.
Pana acum era perfect. Exact cum planuisem. Se lasase seara iar lumanerelele pe care le pusesem pe apa, printre nuferi se vedeau perfect, creand un tablou superb si in acelasi timp un drum spre celalalt ponton.
La mijlocul drumului las vaslele jos si ma apropi de ea apoi dau jos materialul negru lasand-o sa vada, asteptandu-i cu nerabdare reactia.
=Din perspectiva lui Astrid=
Am simtit cum Urs deslega nodul esarfei. Am tras-o apoi de pe ochi si l-am privit. Mi-a zambit larg. Nu am putut sa ma concentrez asupra lui pentru ca atentia imi fusese captata de multitudinea de luminite si flori de nufar care impanzeau lacul facand loc doar barcii noastre.
-"Tu... ai facut toate astea?" zambesc larg apoi il privesc iar uimita.
-"Iti place?"zambeste si-mi prinde mainile intr-ale lui strangandu-le.
-" E minunat. Nu a mai facut nimeni asa ceva pentru mine." ii mangai usor mainile cu degetele mari.
-"Inseamna ca fostii tai iubiti nu au stiut ce au langa ei. Si e mai bine asa, pentru ca acum esti aici, cu mine.. si asta ma face foarte fericit."
CITEȘTI
Îndrăzneşte |SHOT|
Fiksi PenggemarVi s-a intamplat vreodata sa fiti pusi fata in fata cu ceva ce v-ar putea ridica adevarate provocari? Si nu doar simple provocari, ci provocari ce v-ar putea da cu totul peste cap in timp ce v-ar face din ce in ce mai curiosi sa aflati si mai mult? ...
