Lacrimile sirenelor

Singură

Trecuseră doi ani de când Cleo și-a făcut prima sa legătură. De atunci,devenise aproximativ altă persoană. Fata aceea care spunea mereu că nu are niciun fel de afecțiune pentru o persoană,spunea acum cu mândrețe că existența ei înseamna ceva. "Monstrul"a fost transformat într-o fetiță care însfarșit zambea. Nu îi mai păsa de competiții, din ziua aceea nu i-a mai păsat nici de cine era nou p-acolo. Desigur, prietenia dintre cei doi a fost deseori criticată.Întotdeauna au existat controverse, spre exemplu existau bârfe că el ar fi un pedofil și că își va bate joc de ea după ce va face forme de domnișoară adevărătă. În spatele acestor bârfe lipsite de empatie, se ascundea un adevăr trist. Kevin era atașat foarte multe de Cleo deoarece sora lui a murit de cancer la vârsta în care a cunoscut-o pe Cleo, respectiv 9 ani.

Data era de 1 ianuarie, ziua în care Cleo împlinește vârsta de 12 ani. Cleo s-a trezit, părul ei era ciufulit, dar nu îi păsa. Era ora 12, trebuia să îl scoale pe Kevin conform obiceiurilor lor. S-a dat jos din pat si-a luat-o la fugă. Nimeni și nimic nu putea să oprească focul dinăuntrul ei, nimeni nu îi putea stea în cale când era vorba despre Kevin.

-Scularea bufnito! E ziua mea! Unde e cadoul și îmbrățișarea de dimineața? Vrei să te bat?

-Fac economie la ceas, bine că te am pe tine.

Kevin se duse spre dulap, îi dădu cadoul lui Cleo apoi îi spuse :

-Lasă-mă singur acum, nu ma simt chiar bine- o spuse de parcă îi se stingea sufletul încet iar fața lui fiind palidă.

-Bine. Te voi lăsa de data asta, se vede că ai nevoie de odhină.Însă doar de îmi vei răspunde la o întrebare voi pleca.

-Te ascult.

-Ai vârsta de 19 ani, cum de încă te lasă să stai aici?

-Știu și eu că atunci când devii major ești alungat în stradă,m-au lăsat de milă, dar voi pleca curând..

-Sper că știi ce faci, eu am plecat somn ușor.

Ajunsă în camera sa, Cleo desface pachetul. La vederea lui, sării în sus de fericire, acolo era noul CD al lui Eminem "Recovery". Restul zilei și-a petrecut-o ascultând fără încetare acel CD și tachinând pe ceilanți copii.

A doua zi, nimic numai avea să fie la fel. Cleo se duse la camera lui Kevin. Văzuse mai mulți asistenți dar nu s-a întrebat de ce, pur si simplu s-a dus către ușă până a fost oprită de medicul care se ocupase de el. Fata îi răspunse:

- Tu vierme, dămi drumul! Altfel vei ajunge la 1000 de metri sub pământ .

-Atât de mică..atât de tupeistă..

-DĂ-TE ODATĂ! Cel mai bun prieten al meu se află acolo, e ora 12! Trebuie să îl scol și să îl tachinez apoi să îi dau un capac în cap că uită mereu să ma ia dimineața în brațe!

-Nu poate nimeni niciodată să îl mai scoale..

-Eu nu sunt oricine!

După ultima frază, Cleo îl împinse până a căzut pe jos. Nimeni nu putea să oprească vreodată dorința care arde în sufletul ei, aceea de a-l vedea. Ajunsă înăuntru, căzu jos. Șiruri de lacrimi se scurgeau pe obrazul ei asemenea unui izvor. Băiatul era alb la față precum spuma mării, iar ochii erau ușor încecrănații. Cu ultimile puterii, Cleo s-a dus la el și a spus:

"Te urăsc blestematule! La tine prietenia înseamnă să mă părăsești când am cea mai mare nevoie de tine. Ți-ai meritat soarta. Acum lasă gluma și trezește-te!" -spuse Cleo dându-i pumnii în piept.

O asistentă venise în secret către micuță și i-a administrat o doză somnifer. Ciudat este că deși doza era una destul de mare, Cleo se ținea de patul lui Kevin cu pumnii strânși, ochi deschișii și îl blestema pe Kevin că a lăsat-o singură. Abia după 20 de minute, doza și-a făcut efectul. Asistenta o duce în pat.

După 2-3 ore, fata se scoala. Avea în minte doar chipul prietenului ei și ura ce i-o purta. Ceva din inima, i-a spus să se uite atentă la cutia care i-a fost dată cu o zi precedentă din partea lui Kevin. Cleo și-a ascultat instinctul. Spre surprinderea ei, găsește bine ascuns un bilet, după citirea lui,fata se întinde pe jos cu tot corpul și varsă șiruri de lacrimi, în bilet scria:

"Când am zis că îți voi fi prieten pe veci, la asta m-am referit. Am avut multe de învățat de la tine. Mulțumită ție, am trăit încă 2 ani și am mai avut zile să te văd cum crești. Nu plânge că numai sunt lângă tine. Amintește-ți ce ți-am zis atunci când ți-a murit cățelul care l-ai găsit pe stradă. Nimeni nu moare cu adevărat dacă o persoană își va aminte de el. Mulțumesc pentru tot,întotdeauna voi fi lângă tine de vei vârsa o lacrimă, ca să ți-o șterg . Voi zâmbii de azi prin zâmbetul tău. Rămas bun, luptătoareo! Ne vom revedea, dar nu prea curând".

Cleo voia să fie departe de acel loc. S-a îmbrăcat corespunzător anotimpului. Era o iarnă geroasă și ningea mult. A plecat de acolo. Unde? Asta rămâne mister, căci nici ea nu știa. S-a așezat întinsă pe jos și și-a spus buzele înghețate:

"Toți cei pe care viața i-a surprins sunt triști ca și soarta lor. Ai putea să vezi fără nostalgie un mormânt îmbodobit în moarte? Corpurile noastre vor devenii hrană pentru viermii ai pământului plin de fărădelegi oferind uitarea, putregaiul. Toate faptele bune de pe acest pământ sunt mai puține decât o boabă de orez. Mersul meu rătăcitoe urmează moartea, mai întâi mă atrage mormântul, apoi toate aceste chipuri de opal. Venele sunt goale, în cavou, mortul este singur, iar craniul găunos și fără idei"

Printre șirurile de lacrimi, se formaseră țurțuri pe obrajii fetei, având haine sărăcăcioase frigul i-a străpuns corpul. Fată inchise ușor ploapele și se gândea doar la prietenul care o lăsase singură, numai avea pentru cine să lupte.